Amaya's world

Recomandări muzicale

2012-01-28T19:50:00.001+02:00

Nimic nu te poate face mai fericit decât secretele pe care le împarţi cu cel iubit. „Rămâne între noi” este mai mult decât o promisiune, este o incantaţie divină ce va lega cei doi îndrăgostiţi până dincolo de timp... Pentru că e imposibil să trăieşti fără celălalt, fără fericirea pură de a te şti centrul universului lui, fără secretul unui „Te iubesc” sincer, care nici nu trebuie pronunţat, întrucât se regăseşte în fiecare schimb de priviri, în fiecare sărut...

Pentru el, mereu:

P.S. Nu am fost niciodată o fană Ingrid Michaelson, dar am fost încântată de două melodii de pe ultimul ei album, „Human again”. Sunt incredibile aceste versuri:

„We hate the rain when it fills up our shoes,
But how we love when it washes our cars...
We love to love when it fills up the room,
But when it leaves oh we're cursing the stars...”

Pentru el...

2012-01-07T12:38:00.001+02:00

Sunt momente în care tot ce aş vrea este să mă ascund sub hainele tale... Pentru că de fiecare dată când luminile cad de pe chipul meu, singurul loc în care vreau să ma refugiez este "teritoriul" meu... Dincolo de aparenţe, dincolo de glume forţate, dincolo de lacrimi, dincolo de posibilităţile minţii, dincolo de orice limită a acestei lumi, este el, bărbatul pe care l-am ales, povestea mea nesfârşită... "Tu eşti un cântec scris de mâinile lui Dumnezeu..." Un cântec pe care Diavolul tot incearcă să-l cânte, dar îi ies doar nişte note false... Ceilalţi pot crede acest playback. In fond, nu vor ajunge niciodată "sub hainele tale"...

P.S. E incredibil cât de multe lucruri poate transmite o melodie:

Shakira - Underneath your clothes

You're a song
Written by the hands of God
Don't get me wrong cause
This might sound to you a bit odd
But you own the place
Where all my thoughts go hiding
And right under your clothes
Is where I find them

Underneath Your Clothes
There's an endless story
There's the man I chose
There's my territory
And all the things I deserve
For being such a good girl honey

Because of you
I forgot the smart ways to lie
Because of you
I'm running out of reasons to cry
When the friends are gone
When the party's over
We will still belong to each other

Underneath Your Clothes
There's an endless story
There's the man I chose
There's my territory
And all the things I deserve
For being such a good girl honey

I love you more than all that's on the planet
Movin' talkin' walkin' breathing
You know it's true
Oh baby it's so funny
You almost don't believe it
As every voice is hanging from the silence
Lamps are hanging from the ceiling
Like a lady tied to her manners
I'm tied up to this feeling

Underneath Your Clothes
There's an endless story
There's the man I chose
There's my territory
And all the things I deserve
For being such a good girl honey

P.S. Postarea este publicată după 10 luni de la crearea sa. Nu-mi pot închipui un moment mai bun decât acesta. E uimitor cum iubirea dintre doi oameni poate trece peste ani, lacrimi, depărtări, diferenţe, intruziuni, chinuri, ajungând, în final, în cel mai desăvârşit Rai cu putinţă. Va fi un an minunat, urmat de alţi ani din ce în ce mai minunaţi. Voi ţine mereu minte acest al cincilea an. E anul în care am părăsit Iadul pentru totdeauna şi am zâmbit cu încredere prezentului. În urmă cu aproape un an, spuneam că sunt momente în care tot ce îmi doresc este să mă ascund sub hainele lui... Toate acele momente s-au comasat într-unul singurul, unul sublim şi indefinibil, pe care îl trăiesc la nesfârşit. Am zis „nesfârşit”? Dar ce mai contează eternitatea, când ai perfecţiunea în braţele tale?

O mie de ani...

2011-12-10T11:42:00.003+02:00

Şi din când în când, îţi aminteşti pentru ce respiri, închizi ochii şi doar trăieşti. Ar putea trece şi o mie de ani fără să te trezeşti din visul tău. Şi încă o mie... Până când eternitatea se aşterne peste sufletul tău şi nu mai trăieşti, ci doar contempli.

Încă o toamnă mi-a cutremurat inima, încă un an se apropie de sfârşit. Ce simt acum, la finele lui 2011? Că nu putea exista un an mai prost şi mai bun în acelaşi timp. Gândurile mele, înainte de Crăciun, se îndreaptă către toţi cei pentru care „casa în care se află nu înseamnă acasă”. Poate iarna le va îngheţa sentimentele, iar zăpada le va şterge durerea. Poate vor uita, chiar şi pentru o clipă, de golul ce le întunecă viaţa.

Sau poate că nu. Poate că visul lor se va transforma într-un coşmar nesfârşit. Poate că vor descoperi că eternitatea nu există, iar El nu Îşi va face niciodată apariţia. Poate că viaţa lor se va sfârşi fără ca nimeni să observe sau să sufere după aceea. Poate că toată dragostea lor va fi înghiţită de neant. Poate că cei o mie de ani se vor transforma într-o singură clipă de disperare şi dor.

Ştergeţi-vă lacrimile. Nu mai aveţi nimic de pierdut. Aţi cunoscut toate Infernurile posibile şi imposibile. Acum bucuraţi-vă de singurătatea Paradisului.

„Merry Chrismas, Darling
Wherever you are.”

P.S. Un articol început în noiembrie şi finalizat abia azi. Acest articol nu e despre mine. Este despre fiecare suflet singur acum, înainte de Crăciun.

Despre mine e această melodie:

„I have died everyday waiting for you
Darling, don't be afraid
I have loved you for a
Thousand years
I'll love you for a
Thousand more...”

Timp liber

2011-10-20T23:51:00.003+03:00

Încercam să accept ceea ce părea să fie soarta mea. Dar nu-i uşor, dacă nu crezi în soartă.

Anne Rice

Printre tone de cărţi ce aşteaptă să fie citite pentru seminarii sau cursuri, mai strecor, din când în când, câte un roman drag sufletului meu. Aşa că primul lucru pe care l-am făcut, odată ajunsă acasă, a fost să mai adaug o carte la colecţia mea, o carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc. Mi-a permis şi minunata săptămână impară, cu multe cursuri replanificate şi un singur seminar ( reprogramat şi el pentru altă dată ), să dedic fiecare clipă liberă romanului „Vremea îngerului” de Anne Rice. Sunt încântată, entuziasmată, îndrăgostită de această carte, despre care voi mai vorbi cu siguranţă ( din fericire, există şi o continuare: „Dragostea şi răul”, cu care abia aştept să mă delectez ).

Până atunci, mă tot aşteaptă un „Manual de marketing” să îl citesc şi ţinând cont că seminarul la Ştiinţe Economice îl am luni, nu-l mai pot amâna. Vine săptămâna pară, căreia sper să-i supravieţuiesc cu bine, dar până atunci, nu mă pot gândi decât la camera mea, la el, la linişte... Într-un cuvânt: acasă. Gândul meu e deja acolo... În curând vom fi şi noi.

P.S. Episodul de Halloween din „Pretty little liars” a adâncit şi mai mult misterul în jurul lui A... Se pare că urmăritorul neobosit al fetelor s-a jucat şi cu nervii lui Alison, înainte ca aceasta să moară. Halloweenul poate deveni o sărbătoare periculoasă... Dacă sunt multe persoane în jurul tău care ţi-ar dori răul. Judecând după trailerul pentru a doua jumătate a sezonului, vor fi nişte episoade extraordinare pe care abia aştept să le văd. Vă las să-l vizionaţi:

P.P.S. Sunt extrem de măgulită de colaborarea cu Cineblog.info. Nu am văzut niciodată un film turcesc până la „Ask Tesadüfleri Sever” ( Love likes coincidences ), dar acesta mi-a întrecut orice aşteptare. Îl recomand cu plăcere şi nu doar romanticilor. Nu e un film previzibil, aşa că nu vă aşteptaţi la stereotipuri. Aşteptaţi-vă la căldură şi profunzime. La coincidenţe, evident. La o dragoste care depăşeşte timpul. La o dragoste care nu poate fi ucisă de moarte... La renunţare şi sacrificii. La eternitate. Şi la nişte cântece excepţionale, care compun coloana sonoră. Vizionare plăcută!
Şi mulţumesc echipei Cineblog.info pentru şansa pe care mi-au oferit-o.

Toamnă

2011-10-09T12:56:00.003+03:00

Din nou toamnă. De data aceasta pe bune, cu ploi, melancolie, întuneric și amintiri. Sunt acasă pentru puțin timp și mi-am readus aminte cât de ușor era totul înainte și cât de dificil este acum. Aș vrea să iau toată liniștea zilelor de toamnă cu mine, la București, dar este imposibil. Ești singur, dar în permanență înconjurat de oameni. Nu e un sentiment plăcut. Nu când ești ultimul visător într-un oraș în care eroii nu sunt permiși...

Totuși, îmi place facultatea pe care am ales-o, îmi place ceea ce învăț, îmi plac cursurile pe care le am, iar mâine voi afla dacă îmi plac și seminariile. Nu am avut până acum niciunul, cu toate prelegerile din prima săptămână și sunt curioasă să descopăr prin ce se deosebesc de cursuri. Singurul lucru care nu îmi place este acela că nu voi mai avea timp de seriale și filme decât în weekend, iar cititul din plăcere va deveni citit din obligație. Dar am senzația că îmi va plăcea și ce voi fi nevoită să citesc. O să văd după ce primesc bibliografia pentru fiecare curs dacă am avut dreptate sau nu.

N-o să mai pot dedica prea mult timp nici blogului. Nici măcar melodiilor care îmi plac. Totuși, pentru cele care îmi descriu perfect starea mereu se va găsi timp. Precum aceasta:

Copilărie

2011-10-04T15:11:00.000+03:00

Cred că zilele acestea mi-am dorit mai mult ca niciodată să fiu din nou copil. Mi-e dor de vacanţe, de linişte, de poveşti, de rutină. Am momente când m-aş întoarce în trecut şi aş retrăi totul, de la cele mai frumoase până la cele mai urâte clipe din viaţa mea. Apoi îmi amintesc cine sunt şi ce vârstă am. Realizez că vremea în care îmi purtau alţii de grijă va exista de acum doar în amintirea mea. Şi, în cele din urmă, îmi dau seama că n-o să mă mai întâlnesc niciodată cu acele timpuri în care eram un copil.

Unii o numesc o „nouă viaţă”, dar eu cred că e aceeaşi. Singurul aspect care diferenţiază perioada aceasta de cea de dinainte este existenţa responsabilităţilor. Un cuvânt greu, cu o încărcătură emoţională şi fizică ce nu te va mai părăsi niciodată odată ce ai terminat liceul.

A început facultatea. Dar eu nu „încep” acum, eu continui să fiu.

Drive

2011-09-28T17:39:00.006+03:00

Nu mă declar un fan al filmelor de acţiune, dar „Drive” mi-a atras atenţia încă din trailer. Era ceva diferit la el, începând cu povestea şi terminând cu actorii. Nu mi-am închipuit că o actriţă precum Carey Mulligan ( „An education”, „Never let me go”, „Brothers” ) ar putea accepta un rol într-un film de duzină. Şi evident nu a fost aşa. Filmul intră la categoriile „Acţiune”, „Crimă” şi „Dramă” pe IMDb ( unde apropo, are nota 8.6 la doar 2 săptămâni de la premiera în SUA ), însă după ce îl urmăriţi veţi vedea că prima este pusă mai mult pentru existenţa jafurilor ( care nu sunt decât două ) şi a câtorva crime pe care personajul principal este obligat să le facă pentru a-şi apăra iubita. În rest, nu acţiunea domină acest film. Surprinzător, dar după ce vezi „Drive”, prima dată te gândeşti până unde poate duce dragostea unui bărbat pentru o femeie. Cu ce preţ protejezi pe cineva pe care îl iubeşti? Filmul sondează cu succes psihicul şoferului ( care nu primeşte un nume ), dezvăluindu-i pasiunea pentru maşini care nu este însă mai mare decât cea pentru Irene. Un alt atu al filmului este coloana sonoră. Delicate, lente, emoţionante. Cam aşa ar putea fi descrise melodiile de pe fundal. „Drive” este un paradox, de la început până la sfârşit, un film de recomandat celor care cred că nu există sentimente în aşa-zişii băieţi răi. Dar ce înseamnă să fii personajul negativ până la urmă? Răul are o altă semnificaţie pentru fiecare om... Însă când ajungi sub vraja cuiva, nu mai contează ce fel de persoană erai înainte. Nu mai contează nici ce persoană devii. Tot ce contează este să nu-l răneşti pe celălalt...

Încă ceva despre film: a câştigat premiul de regie în cadrul Festivalului de Film de la Cannes din acest an şi a fost nominalizat la premiul Palme d'Or. Eu am rămas impresionată de Ryan Gosling, care a avut o prestaţie genială în acest film. „Drive” încă mai rulează la cinematografele din ţară. Vizionare plăcută!

Trailer:

Cea mai bună melodie de pe soundtrack:
Desire - Under Your Spell

P.S. „Gossip Girl” a avut luni, 26 septembrie, premiera celui de-al cincilea sezon. Un rezumat al episodului ar fi acesta: Blair pune la punct detaliile căsătoriei cu prinţul, Serena primeşte o slujbă în LA, Chuck caută adrenalina pe motocicletă, dar sfârşeşte prin a fi rănit, Nate se îndrăgosteşte iar de o femeie în vârstă, Dan aproape recunoaşte că o iubeşte pe Blair... Iar Blair pare a fi însărcinată, dar cu cine şi de ce ar păstra tăcerea despre acest fapt, rămâne un secret. Nu ştiu cât de reuşit va fi acest sezon, recunosc că nu am aşteptări foarte mari, dar sper să fiu contrazisă.

P.P.S. Am promis că voi vorbi şi despre „The secret circle” şi „Revenge”, dar cred că mai aştept câteva săptămâni. Voi lăsa totuşi trailerele:

Povestea vieţii mele

2011-09-27T16:27:00.004+03:00

Uneori, ne gândim la viaţa noastră şi nu ne putem da un răspuns. Căutăm permanent întrebări, răspunsuri, semnificaţii, dar de cele mai multe ori ne lovim de zidul impenetrabil al tăcerii. Credem că este un lucru rău, dar de fapt este cel mai mare dar pe care ni-l oferă viaţa: alegerea. Putem alege ce parte a paharului dorim s-o privim. Putem alege persoana de care ne îndrăgostim, riscurile pe care suntem dispuşi să ni le asumăm în numele iubirii, felul în care vrem să ne trăim existenţa. Felul în care putem fi fericiţi.

Odată ce ai făcut aceste alegeri, totul este mai uşor... Ştii că orice s-ar întâmpla, nu te vei depărta de persoana care ai ales să devii. Ştii că nu vei pleca. Ştii că nu va pleca...

Viaţa trece de multe ori pe lângă noi, timpul ne este mai degrabă duşman decât prieten, amintirile ne părăsesc în cele din urmă, însă noi rămânem. Pentru că, atâta vreme cât iubim, nimic nu ne poate vreodată infecta...

P.S. Povestea vieţii mele:

P.P.S.

Important nu e să ştim în ce oraş sau în ce colţ al lumii se află celălalt, ci să ştim unde ne situează dragostea care ne leagă de el.

Marc Levy

Dispariţii

2011-09-22T23:27:00.004+03:00

„Dispariţii” nu a fost o carte care să mă atragă în mod deosebit. Am descoperit-o în urmă cu mai mulţi ani într-o librărie din Braşov şi am cumpărat-o, cunoscând stilul scriitoarei Jodi Picoult din excepţionalul roman „O viaţă de rezervă”, despre care am vorbit mai demult. De obicei, citesc o carte în câteva zile sau chiar într-o zi, dacă îmi place extrem de mult, dar la „Dispariţii” mă întorceam rar şi pentru scurtă vreme. Şi nu pentru că acest roman nu e minunat, dimpotrivă. „Dispariţii” prezintă cea mai pură şi mai sinceră ipostază a iubirii: cea a unui părinte pentru copilul său. Sunt fascinată de această latură dumnezeiască a unui sentiment care, în general, aduce şi suferinţă şi cred că o voi putea înţelege la valoarea ei legitimă abia când o voi simţi şi eu. Momentan, revin la ceea ce mintea mea poate înţelege pe deplin şi anume sacrificiul. Nu poţi iubi fără să sacrifici nimic întrucât dragostea este reală doar atunci când îţi oferi o parte din tine, din ceea ce exişti celui drag. Când treci peste orice obstacol, peste orice lege, scrisă sau nescrisă, de dragul lui. Pentru a-l face fericit. Nu trebuie să fii părinte să simţi acest tip de iubire. Trebuie doar să fii îndrăgostit. Cum ilustrează perfect Jodi Picoult în acest citat:

Iubirea nu înseamnă să faci ceea ce aşteaptă de la tine omul pe care îl iubeşti. Înseamnă să faci ceea ce el nu aşteaptă. Înseamnă să treci dincolo de ceea ce ţi s-a cerut şi să te ridici deasupra acestui lucru.

„Dispariţii” este o carte specială care prezintă nişte oameni obişnuinţi în situaţii deosebite. Oameni care trebuie să aleagă între fericirea copilului lor şi fericirea lor. Oameni care nu au putut găsi o cale ca aceste fericiri să fuzioneze... Însă continuă să lupte până o vor găsi.

P.S. Emeric Imre este un artist genial, care cântă dumnezeieşte. Pe versurile lui Adrian Păunescu. E greu să găseşti cuvinte pentru sentimente, dar poetul a făcut-o într-un mod sublim. Pentru că a căutat unde trebuie: în Infern. :)
Doar câteva dovezi ale unui talent incredibil:
Emeric Imre - Buna varianta rea

Emeric Imre- Condamnare

Emeric Imre - Noapte de unul singur

Rizzoli & Isles

2011-09-17T02:48:00.003+03:00

Este ceva la thrillerele psihologice care mă atrage într-un mod inexplicabil. Înainte, credeam că psihologia ucigaşului este cea care mă impresionează, dar cu timpul am realizat că mai degrabă mă intrigă felul în care criminaliştii rezolvă un caz. Felul în care reuşesc să unească piesele unui puzzle şi să ofere o pistă, un motiv şi în final un nume. Sunt fascinată de minţile extrem de inteligente şi de lucide ( precum cea a lui Lincoln Rhyme, protagonistul multor romane ale lui Jeffery Deaver ), dar şi de cele care se bazează pe intuiţie şi pe impulsuri ( precum cea a lui Jane Rizzoli, eroina seriei "Rizzoli and Isles" a autoarei Tess Gerritsen ).

Primul meu contact cu această serie a fost prin „Clubul Mefisto”. Am citit foarte multe thrillere psihologice după această carte, dar niciunul nu m-a impresionat atât de tare. Atunci am descoperit prima dată termenul de „înger căzut” şi tot atunci am întâlnit două tipuri de dragoste cu totul neobişnuite: obsesia care te împinge la crimă şi pasiunea care îţi înceţoşează vederea, făcându-te să uiţi de religie, de ceea ce eşti, de speranţă şi de durere. Dragostea unui criminal pentru o victimă şi dragostea unui preot catolic pentru un medic legist. Iar dincolo de orice sentiment, se află Jane Rizzoli, o femeie torturată la rândul său de un ucigaş în urmă cu ceva timp, dar suficient de puternică să-şi continue meseria de detectiv. Să-şi rişte în continuare viaţa.

Când am aflat că TNT va face un serial bazat pe aceste romane ale lui Tess Gerritsen, nu am putut să-l ratez. Serialul e total diferit de cărţi. Departe de a fi profund, e mai degrabă amuzant, deşi fiecare crimă este tratată cu seriozitate. Dacă îl separ în totalitate de cărţi, pot spune că este un serial deosebit, despre crime ieşite din comun, rezolvate într-un stil la fel de aparte de două femei extraordinare: detectivul Jane Rizzoli şi medicul legist Maura Isles. Dacă mă gândesc însă la cărţi... Mi-aş fi dorit să se îndepărteze mai mult de standardele unui serial poliţist şi să sondeze atât psihicul ucigaşilor, cât şi cel al criminaliştilor implicaţi în rezolvarea cazurilor. Însă am învăţat demult să delimitez serialele/filmele de romane, aşa că nu o să insist să le compar. În ultimul episod al sezonului estival ( pentru că pe 29 noiembrie sezonul al doilea va fi reluat pentru încă 5 episoade ), detectivul Jane Rizzoli reuşeşte să-l ucidă pe criminalul care o chinuise, Charles Hoyt. Un final destul de optimist... Voi reveni cu noutăţi la sfârşitul sezonului.

P.S. Pe 15 septembrie, a avut premiera primul episod al celui de-al treilea sezon „The Vampire Diaries”. Stefan continuă să se depărteze de fratele său, Damon şi de Elena, iar aceştia continuă să-l caute. Aproape îl păcăleşte pe Damon că este altfel, un vampir însetat de sânge căruia nu-i pasă de reguli sau de oameni, dar nu reuşeşte să fie la fel de dur şi cu Elena. Un telefon anonim, o tăcere care lasă loc de interpretări... Şi totuşi cel care te iubeşte îţi recunoaşte respiraţia, îţi trăieşte chinul şi îţi reaminteşte ce simte pentru tine. Iar cu o melodie ca aceasta pe fundal, cum să rămâi indiferent?
Ron Pope - A drop in the ocean

Pe scurt: un început de sezon extraordinar pentru serialul „The Vampire Diaries”. Sper să nu mă dezamăgească nici „Gossip Girl”. Până pe 26 septembrie ( când va începe al cincilea sezon „Gossip Girl” ), sper să-mi fac o părere şi despre „Revenge” şi „The secret circle”, două seriale care mi-au atras recent atenţia. Mai multe detalii atunci.

True Blood

2011-09-13T17:07:00.005+03:00

Sezonul al patrulea al serialului "True Blood" s-a încheiat pe 11 septembrie. Mă gândeam la un cuvânt prin care l-aş putea descrie şi am ajuns la concluzia că „sânge” e cel mai potrivit. A fost un sezon sângeros, în care vrăjitoarele au preluat controlul lumii vampirilor, obligându-i să-şi petreacă zilele legaţi cu argint pentru a putea supravieţui ritualurilor prin care erau forţaţi să „întâlnească” soarele. Adică să se sinucidă. O vrăjitoare ucisă în urmă cu 400 de ani la ordinul vampirilor înfiltraţi in biserici se reîntoarce pentru răzbunare. Ea alege drept gazdă trupul unei pseudovrăjitoare, Marnie, a cărei singură putere este aceea de a comunica mesaje din lumea morţilor. La început, cele două lucrează împreună, recrutând cât mai mulţi oameni dornici să scape odată pentru totdeauna de vampiri. Cu timpul, Marnie este înnebunită de puterea pe care a obţinut-o şi începe să-i omoare pe cei care nu vor să o ajute în planurile ei lipsite de logică. Pe un alt plan, se desfăşoară si povestea de dragoste dintre Eric şi Sookie. Vrăjit de Marnie să îşi uite tot trecutul, Eric îi arată lui Sookie o altă latură a sa, una umană, îngropată de sute de ani în sufletul său. Sookie ajunge să îl iubească, dar realizează, în acelaşi timp, că incă nu l-a uitat în totalitate pe Bill, primul ei iubit. Incapabilă să suporte ideea unei lumi în care Eric şi Bill nu există, Sookie se implică în războiul dintre vrăjitoare şi vampiri, profitând de puterile ei de zână şi de telepat. În cele din urmă, Marnie este ucisă, iar cealaltă vrăjitoare refuză să mai coopereze cu ea. Dar pentru Marnie lupta nu s-a încheiat incă. Ultimul episod o prezintă într-un alt corp, de această data a lui Lafayette ( bucătarul de la Merlotte's, barul în care lucrează Sookie ), încercând să-şi ducă la bun sfârşit misiunea de a-i ucide pe Bill şi pe Eric. Sookie împreună cu prietena ei, Tara şi cu vrăjitoarea Wicca, Holly reuşesc să o oprească şi să o trimită pentru totdeauna în cealaltă lume. Obosită să tot sufere din cauza inconsecvenţei vampirilor, Sookie renunţă, în cele din urmă, la Bill şi la Eric, dar necazurile nu o părăsesc... Debbie, fosta iubită a lui Alcide, un vârcolac îndrăgostit de Sookie, încearcă să o omoare, dar Tara o salvează în ultima clipă cu preţul propriei vieţi. Înnebunită de durere, Sookie o omoară pe Debbie, iar ultima scenă o înfăţişează plângând, lângă corpul prietenei sale, pe o podea murdară de sângele acesteia şi de cel al lui Debbie...
Mulţi oameni, vampiri şi vârcolaci au murit în acest sezon al serialului "True Blood", poate mai mulţi decât în toate celelalte sezoane la un loc. Multe inimi au fost rănite, multe poveşti de dragoste s-au sfârşit, mulţi au suferit şi au plâns. A fost un sezon realist şi crud, care mi-a plăcut până în ultimul minut. Am aşteptări mari pentru sezonul al cincilea, a cărui premieră va fi în iunie 2012. Este sezonul în care va apărea Quinn, al treilea bărbat care o cucereşte pe Sookie ( de aceasta dată un vârcolac ), de care mie nu mi-a plăcut deloc în cărţi, dar sper ca măcar în serial să nu mă dezamăgească. Voi reveni cu noutăţi.

P.S. Pentru că fiecare carte pe care o citesc spune ceva despre mine, voi implementa un widget care va conţine titlul cărţii pe care o citesc în acel moment. O să încerc să nu neglijez cititul oricât de ocupată voi fi cu facultatea şi să găsesc timp şi pentru cărţile pe care vreau să le citesc, nu doar pentru cele pe care trebuie.

A little bit of Heaven

2011-09-09T21:43:00.004+03:00

Care este cel mai important lucru care ni-l poate oferi viaţa? Fiecare ne imaginăm altfel răspunsul. Depinde de vârstă, de personalitate, de aspiraţiile pe care le avem. Dar cred că toţi, când ne închipuim acel lucru, avem în cele din urmă în gând un singur criteriu: fericirea. Căutăm permanent în viaţă ceea ce ne face fericiţi. Acel ceva care reprezintă tot ce avem mai de preţ. Care contează cel mai mult.

Tocmai am văzut filmul "A little bit of Heaven". Nu am văzut trailerul înainte şi nici nu ştiam nimic despre poveste, dar ţinând cont că actorii principali sunt Kate Hudson şi Gael García Bernal, am decis că merită măcar să încerc să-l vizionez. Recunosc că mă aşteptam la o comedie ( "Something borrowed", "Bride wars", "My best friend's girl", "How to lose a guy in ten days" sunt doar câteva dintre comediile care au consacrat-o pe Kate Hudson ), dar filmul acesta este departe de a fi amuzant. Marley este o femeie cu o carieră de succes dar cu o viaţă personală aproape inexistentă. Nu crede în dragoste, aşa că niciodată nu acceptă provocarea unei relaţii serioase. Până când îl întâlneşte pe el... Şi de aici ar trebui să fie comedia romantică tipică. Însă nu este deloc aşa. El este de fapt doctorul ei, cel care o anunţă cu nonşalanţă că are două posibilităţi: urmează un tratament sau moare. Deoarece Marley are cancer la colon într-un stadiu avansat. La început, ea nu realizează că va muri şi continuă să găsească puterea să glumească, să îşi binedispună prietenii, să ignore, într-un cuvânt, boala. Tratamentul însă nu dă rezultate, aşa că după tot felul de medicamente şi injecţii, Marley renunţă să lupte. Decide că important este să aibă nişte ultime săptămâni de viaţă fericite, nu să ducă tratamente obositoare care oricum nu au efect. Prezenţa doctorului Julian în viaţa ei începe să îi schimbe viziunea despre iubire, iar acest lucru o sperie uneori mai tare decât moartea...

Dar care va fi sfârşitul? Cum va înfrunta, în cele din urmă, moartea şi mai ales dragostea? Care se dovedeşte a fi cel mai important lucru din viaţa ei?

Dar din viaţa fiecăruia dintre noi? Ce ţi-ai dori să faci dacă ai muri mâine? Poţi spune că îţi trăieşti visul sau continui să fugi după el?

"A little bit of Heaven" răspunde la toate aceste întrebări şi la multe altele. După ce îl vezi, primul lucru pe care îţi doreşti să-l faci este să-i suni pe cei importanţi pentru tine şi să le reaminteşti că îi iubeşti. Viaţa este atât de scurtă... E păcat să treci prin ea fără să ai parte de un "strop de Paradis". De o strângere in braţe sinceră. De un sărut care să te facă să uiţi de timp... De o privire încărcată de iubire. De fericire.

P.S. Pentru că avem nevoie de atât de puţine lucruri să fim fericiţi...

Un trailer care nu descrie prea bine filmul, dar singurul disponibil, aşa că uitaţi-l:

19

2011-09-08T01:35:00.000+03:00

Din nou 8 septembrie. Conştientizez greutatea acestei zile asupra sufletului meu, o văd reflectând amintiri atât plăcute cât şi dureroase, îi aud oftaturile şi hohotele de râs. Chin, fericire... De obicei, nu existau graniţe între ele în această zi. Se contopeau cu o naturaleţe uneori sfidătoare...

Totuşi, astăzi zâmbesc din nou. Astăzi mă simt altfel, gândesc altfel, văd altfel. Astăzi, inima mea şi-a găsit liniştea înăuntrul lui. Nu mai urlă, nu mai plânge, nu se mai degradează... Ştie că este în siguranţă, orice ar fi. Ştie că aparţine pentru totdeauna locului în care se află. Ştie şi nu o mai doare... Pentru că a învăţat că nu există Infern în iubire. Doar întreruperi ale Paradisului... Doar un şarpe care aşteaptă mereu ca cineva să muşte din măr. Dovada vie a unei imperfecţiuni divine...

Şi totuşi, există perfecţiune. Există oameni care omoară şarpele doar privindu-l. Există oameni ale căror sentimente nu pot fi niciodată atinse de flăcările ucigaşe ale Răului. Există oameni care sunt suficient de maturi încât să urmeze calea pe care personalitatea lor o cere. Calea care îi reprezintă în totalitate.

Astăzi, la 19 ani, simt că sunt un astfel de om. Iar tot ce am fost şi am devenit îţi datorez ţie... nebunul meu vis de mai.

The Wanted - Heart Vacancy

În inima lui

2011-09-06T15:01:00.003+03:00

Oamenii... atât de instabili. Şi vine totuşi un moment în viaţa fiecărui om... Un moment în care vrea linişte, tăcere, echilibru. Este momentul când îşi întâlneşte alter ego-ul. Momentul când încetează să devină. Când ştie pentru ce s-a născut. Când vrea o rezervare permanentă în inima unei singure persoane. Când iubeşte...

Timpul... atât de grăbit. Azi te priveşte cu răbdare, îţi mângâie pielea umedă, îţi promite că nu te va părăsi niciodată, te adoarme cu parfumul lui dumnezeiesc, apoi te trimite în coşmarul vieţii tale... Vederea ţi se întunecă, pielea ta îşi pierde elasticitatea, vocea ta nu mai este la fel de clară ca altădată, puterile tale slăbesc, somnul tău devine agitat şi lipsit de vise... Îmbătrâneşti...

Eternitatea... atât de iluzorie. Îi dăruieşti sufletul tău, speranţele, gândurile, tot ce ai fost şi tot ce ai devenit. Ea le primeşte tăcută şi îţi scrie impasibilă sentinţa. "Iad", "Rai", "Purgatoriu"... Niciunul din aceste locuri nu e potrivit pentru tine. Te priveşte cu atenţie. "De unde vii tu?", te întreabă, căutând un indiciu al puterii tale pe pielea ta plină de cicatrici.

"Din inima lui..."

P.S. Cred că toţi avem un alter ego alături de care putem deveni nemuritori. Dar eternitatea doare... De aceea oamenii continuă să caute "copii imperfecte ale unui prototip nerealizabil" ( Eminescu ). De aceea refuză fericirea. De aceea refuză să... trăiască.

P.P.S. Pentru că eu am ales calea cea grea. A desăvârşirii.

Pretty Little Liars

2011-09-02T01:01:00.004+03:00

"Fiindcă doi oameni pot păstra un secret dacă unul din ei e mort."

Am promis că voi vorbi despre ~~ultimul~~ unul dintre ultimele seriale care mi-au captat atenţia şi ţinând cont că tocmai s-a terminat prima parte a celui de-al doilea sezon, cred că este timpul. Nu am citit cărţile ( mi-au atras atenţia odată într-o librărie, dar nu îndeajuns încât să le cumpăr ), însă am decis să văd serialul. Normal că imediat după ce am vizionat câteva episoade, am realizat că e absolut necesar să citesc şi seria "Micuţele mincinoase" ( tradusă în limba romană de editura Leda, o editură care începe să-mi placă din ce în ce mai mult ). Până atunci, am încercat să ajung la zi cu serialul, lucru pe care l-am reuşit în mai puţin de 3 zile ( deloc surprinzător, nu? ). Primul sezon debutează cu descoperirea rămăşiţelor lui Alison DiLaurentis, cea mai populară fată din oraş, dispărută în urmă cu an după o noapte petrecută în compania celor mai bune prietene ale ei ( Spencer, Aria, Hanna, Emily ). Alison a plecat imediat ce prietenele ei au adormit, iar urma ei a fost imposibil de depistat. Deşi dispariţia lui Alison le-a depărtat iniţial, cele patru fete au găsit o cale să îşi vorbească din nou imediat ce au avut siguranţa morţii prietenei lor. Dar Alison nu a dispărut niciodată cu adevărat... Un anume "A" începe să le trimită mesaje fetelor, obligându-le să dezvăluie secretele pe care acestea le aveau cu Alison. "A" pare să ştie tot ce fac ele, le urmăreşte fiecare pas, le salvează sau le răneşte cu aceeaşi uşurinţă. La sfârşitul primului sezon, cele patru prietene cred că au găsit ucigaşul lui Alison în persoana lui Ian, cumnatul lui Spencer. Sezonul al doilea face însă alte dezvăluiri: Ian este obligat să declare că el a ucis-o pe Alison, iar imediat după ce o face este omorât; fetele sunt separate una de cealaltă de către părinţii lor şi trimise la un psiholog; Jason DiLaurentis, fratele lui Alison, revine în oraş, ridicând multe semne de întrebare în jurul lui... În cele din urmă, psihologul ( Dr. Sullivan ) află cine este "A", dar este plătită de acesta/aceasta să le inducă în eroare. Ele ajung într-un hambar, în pădure, crezând că o vor găsi acolo pe doctoriţă şi o vor putea salva. "A" le pune la dispoziţie chiar şi o lopată, care le oferă coordonatele locului în care ar trebui să se afle Dr. Sullivan. Tot ce găsesc însă este un semn care le indică să sape dacă vor să o împiedice pe aceasta să se asfixieze. Dar în groapă se află doar un manechin de plastic şi în timp ce fetele realizează că le-a fost întinsă o capcană, soseşte poliţia care le arestează pe motiv că au asupra lor lopata ( arma crimei lui Alison ce nu fusese gasită până atunci ). Este un serial captivant, care îmbină misterul unei crime ce nu pare să poată fi vreodată soluţionată cu drama unor adolescente urmărite de un duşman invizibil care le ademeneşte într-un joc al minciunilor extrem de periculos pentru ele şi pentru familiile lor. Îl recomand tuturor celor care vor un altfel de thriller, cu altfel de protagonişti, dar extrem de realist şi de palpitant. Pe mine m-a cucerit şi abia aştept să văd episodul special de Halloween, care va apărea pe 19 octombrie. Iar cărţile Sarei Shepard se află cu siguranţă pe lista mea de lectură.

Trailerul episodului de Halloween:

Tot postul ABC Family a lansat de curând "The Lying Game". Probabil este anul Sarei Shepard deoarece acest serial este o ecranizare a unei alte serii de succes a autoarei: "The Lying Game". Se pare că acesteia îi plac fetele care mint întrucât noul serial are drept protagoniste două gemene ( interpretate de aceeaşi actriţă - Alexandra Chando ), care se întâlnesc absolut întâmplător, după ani de zile în care n-au ştiut de existenţa celeilalte. Una dintre ele ( Sutton ) a fost adoptată de o familie bogată din Phoenix, iar cealaltă ( Emma ) a fost crescută de diferiţi asistenţi sociali. Fiind constant hărţuită de fiul femeii care avea grijă de ea, Emma pleacă la Phoenix, la sora ei, care îi propune să îi locul pentru câteva zile, cât timp ea o va căuta pe mama lor adevărată în Los Angeles. Dar viaţa lui Sutton nu este deloc una comună, iar Emma are parte de tot felul de surprize legate de sora ei... Sunt identice, dar personalităţile lor sunt total diferite. Cât va rezista Emma să pretindă că e Sutton? Ce secrete ascunde de fapt sora ei geamănă? Sunt întrebări la care doar timpul poate răspunde. "The Lying Game" este cu siguranţă un serial pe care îl recomand, iar celor care nu au auzit de el le las trailerul:

P.S. Urmăresc şi alte seriale, dar voi vorbi despre fiecare la momentul oportun. Următorul pe listă este "True Blood" al cărui episod final va fi pe 11 septembrie.

Sfârşit de vară

2011-08-28T19:15:00.001+03:00

Ultimele zile de vară. Tot aud la ştiri cuvintele acestea, dar nu mă pot familiariza cu ele. În ultimii ani, vara a însemnat pentru mine linişte. Dragoste. Fericire. Relaxare. Însă anul acesta... a fost un anotimp ca toate celelalte. Nu i-am simţit căldura pentru că înăuntrul meu gheaţa este imposibil de topit. Nu i-am văzut culoarea pentru că Universul meu este pictat într-un gri impersonal. Nu i-am contemplat tăcerea pentru că inima mea continuă să vorbească, la mii de kilometri depărtare, dominându-mi mintea cu vocea ei... Nici măcar nu i-am mirosit parfumul dulce şi efervescent pentru că fumul disperării încă mă sufocă. A fost o tentativă de vară, care totuşi se sfârşeşte acum.

Ce mi-au lăsat însă lunile acestea? Lecturi peste lecturi. Planuri de viitor concrete. Şansa de a trăi în altă parte, o altă viaţă. Posibilitatea de a auzi din nou cuvintele: "Îmi pare rău" şi "Te iubesc". O reîntâlnire cu marea şi cu nesfârşitul ei. Noi promisiuni. Posibilitatea că el să le rupă din nou. Lacrimi uscate. Speranţă. Încredere.

Mă bucur că las în urmă vara aceasta. Sufletul meu e pregătit pentru toamnă, pentru ploile ei reci, pentru confruntarea cu maturitatea, chiar şi pentru ziua de 8 septembrie. Acum ştie că in final, toate au meritat...

"It was worth it in the end"...
Chris Daughtry - September

P.S. Dacă tot a fost un an al schimbărilor, am decis să fie şi pentru blogul meu. Am vrut un template mai puţin colorat, dar care să aibă ceva deosebit. Aşa e şi viaţa mea: o coală albă pentru ceilalţi, dar cu tuşe de culoare pentru cine ajunge să mă cunoască.

Pot.

2011-08-22T02:21:00.002+03:00

Poţi rămâne mereu îndrăgostit de cineva? Poţi să îi iubeşti imperfecţiunea, răutatea, sarcasmul? Poţi să îţi iubeşti cicatricile încă neînchise pentru simplul motiv că sunt provocate de el? Poţi să îi iubeşti temerile, greşelile, disperarea? Îl poţi lăsa să câştige de fiecare dată, chiar dacă ştii că tot ce va face el e să te distrugă?

Nu există iubire care să nu ajungă în Infern. Nu există raţiune în jocul plăcerii. Nu sunt graniţe între durere şi fericire. Nu sunt diferenţe între minciuni şi adevăruri. Toate se contopesc, toate mor şi renasc într-un singur sărut, toate ard în flăcările viciului, iar apoi îşi găsesc liniştea în parfumul înşelător al toamnei...

Nu poţi iubi pentru totdeauna o singură persoană dacă nu eşti puternic. Există o parte a celuilalt pe care nu o vei şti niciodată... Până într-o zi. Într-o zi în care focul şi apa se vor uni în lacrimile tale. Într-o zi în care vei simţi cum sufletul tău se degradează încet, fără să îi poţi opri în vreun fel moartea. Iar în acea zi vei dori să renunţi. Ţi-ai vinde şi ultima bătaie de inimă Diavolului, numai să îţi ia toate amintirile. Să poţi respira din nou.

Sau... poţi continua. Îţi dai seama că îi iubeşti şi latura malefică, o iubire patologică şi mistuitoare, dar reală. Nu poţi renunţa la ea la fel cum nu poţi renunţa să trăieşti. Îl săruţi şi uiţi de chinul din interiorul tău. Îl priveşti şi ştii că fericirea ta e în acei ochi. Te distruge, dar tot el te salvează. Timpul trece, dar nu peste voi.

Sunt printre cei blestemaţi să iubească până la acea ultimă bătaie de inimă pe care am refuzat să i-o vând Diavolului. I-am vândut-o însă lui. Uneori cred că e cam acelaşi lucru.

P.S. "Orice iubire e ca un monodeism: voluntar la început, patologic pe urmă." - Camil Petrescu.

P.P.S. Adele - Set fire to the rain

Lecturi

2011-08-18T22:35:00.007+03:00

În urmă cu vreo 3 ani, am citit o carte care m-a provocat indirect să îmi definesc Lucrurile Esenţiale, cele fără de care nu aş putea trăi. Preferinţele mele de atunci sunt aceleaşi şi în momentul de faţă, iar acest lucru recunosc că mă sperie puţin. Consecvenţa mea e ieşită din comun, reflectându-se cam în toate aspectele vieţii mele. Nu este o calitate să fii fidel până la capăt anumitor idei, dar nici nu este un defect. Cred că atâta vreme cât sunt deschisă unor alte orizonturi, dar continui să le păstrez pe ale mele, nu afectez pe nimeni. În cel mai rău caz, îmi provoc mie rău, dar despre aceste situaţii am mai vorbit.
Despre ce nu am prea vorbit este pasiunea mea pentru cărţi. Deşi le-am recomandat mereu prin intermediul acestui blog sau offline, nu am dedicat niciodată un articol cărţilor, în general. Am o obsesie pentru lectură încă din clasele primare, pe care am cultivat-o îndeosebi în liceu când am parcurs cam toate tipurile de romane. Aşa că atunci când am găsit această leapşă, nu am putut să nu o preiau şi eu. Cerinţa este următoarea:

"Pentru această leapşă, înşiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie să pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii."

A - Accidentul - Nicholas Sparks
B - Bestia - Alex Flinn
C - Colecţionarul de istorie - Elizabeth Kostova
D - Dragostea şi alte lucruri imposibile - Ayelet Waldman
E - E cineva acolo? - Marian Keyes
F - Fratele Grimm - Craig Russell
G - Gulliver - Jonathan Swift
H - Hush, hush - Becca Fitzpatrick
I - Iubire monstruoasă - Carol Topolski
Î - Îngeri şi demoni - Dan Brown
J - Jurnalul Satanei - Leonid Andreev
K - Codul Shakespeare - Jennifer Lee Carrell
L - Leandrul alb - Janet Fitch
M - Moştenirea templierilor - Steve Berry
N - Nuntă nemiloasă - Yann Queffelec
O - O viaţă de rezervă - Jodi Picoult
P - Păpuşa adormită - Jeffery Deaver
Q - The unquiet - John Connolly
R - Rochia neagră de latex - Lauren Henderson
S - Surorile Boleyn - Philippa Gregory
Ş - Şapte zile pentru eternitate - Marc Levy
T - Trezirea - L.J. Smith
Ţ - Ţinutul fierului - Holly Black
U - Unde eşti? - Marc Levy
V - Viaţa după Billy - Olivia Goldsmith
W - Wicked lovely - Melissa Marr
X - Simfonia a X-a - Joseph Gelinek
Y - The empty chair - Jeffery Deaver
Z - Zori de zi - Stephenie Meyer

Pentru unele cărţi am căutat titlul în engleză pentru a se potrivi cerinţei. Sunt doar câteva dintre romanele care mi-au atras atenţia de-a lungul timpului, însă se află cu siguranţă printre cele mai importante şi mai dragi mie.
Unii consideră că şi-ar pierde timpul dacă ar citi o carte. Nimic mai greşit. O oră "pierdută" citind reprezintă o cărămidă în plus la temelia unei culturi reale, pe care fiecare dintre noi ar trebui să o avem. O cărămidă pe care vă veţi clădi personalitatea. Citiţi. Descoperiţi-vă.

Am fost aici

2011-08-14T17:02:00.002+03:00

"Am fost aici."

Fiecare dintre noi dorim să lăsăm ceva în lumea aceasta. Un semn care să arate tuturor că am iubit, că am trăit, că am sperat, că am visat, că am gândit, că am plâns, că am râs. Într-o vreme credeam că doar artiştii pot reuşi acest lucru. De aceea continuam să sper că într-o zi voi fi şi eu unul. Că voi putea crea, la rândul meu, ceva extraordinar, care să dureze şi care să fie admirat de întreaga lume. Că voi putea atinge perfecţiunea, Infinitul, eternitatea. Dar toate acestea nu le pot şti acum. Iar după moarte... Câţi dintre noi ştiu sigur că va mai conta ceva după acel moment? Tind să cred că niciunul. De ce tot căutăm Divinul în afara lumii noastre, fără să privim măcar o secundă înăuntrul nostru? De ce nu trăim această clipă, ci o dorim mereu pe următoarea? De ce uităm că ne apropiem cu fiecare zi mai mult de moarte, iar acesta e cel mai important motiv pentru care ar trebui să trăim exact momentul care ne defineşte?

Niciodată nu aş putea să încetez să fiu eu. Niciodată nu aş putea să-mi abandonez idealurile. Niciodată nu aş putea să-mi neglijez principiile. Niciodată nu aş putea uita motivul pentru care m-am născut: să fac această lume un pic mai bună decât era.

Beyonce - I Was Here

Într-o zi

2011-08-02T01:15:00.001+03:00

"Într-o zi, poate chiar şi noi vom fi salvaţi... "

Într-o zi în care trecutul nu va mai avea niciun efect asupra prezentului. Când durerea va rămâne în Infern, iar eu voi scăpa pentru totdeauna din el. Când rănile de pe sufletul meu nu vor mai arde. Când nu voi mai avea amintiri. Când Paradisul nu va mai însemna gheaţă. Când nu va mai fi un chin să respir, să merg, să vorbesc. Când mă va ţine în braţe şi voi şti că eu sunt tot ce îşi doreşte. Când n-o să mai am nevoie de Infinit, pentru că aş trăi deja perfecţiunea în lumea aceasta. Când voi crede din nou că "Te iubesc" nu sunt pentru el doar două cuvinte pe care nu le înţelege cu adevărat. Când voi şti că sărutul lui îmi aparţine doar mie. Când aerul nu va mai fi aşa greu... Când totul se va schimba... Cu o singură întrebare. Într-o zi...

P.S. "I guess every man decides to take or save a life."

P.P.S. Recomand "Pretty little liars". Voi vorbi despre acest serial mai pe larg la sfârşitul sezonului al doilea. Pe mine m-a convins acest trailer:

Prea devreme

2011-07-24T19:06:00.001+03:00

Sunt puţini artişti pe care îi admir, dar cu siguranţă Amy Winehouse este unul dintre ei. Nu pot vorbi despre ea la trecut, cu toate că în cursul zilei de ieri a murit, la doar 27 de ani. Singurul lucru la care mă pot gândi este că lumea muzicii a pierdut un artist veritabil, ucis prea devreme de o dependenţă îngrozitoare. Sunt încă şocată şi până azi, am tot sperat să fie o ştire falsă.

Dar... Ea s-a întors în întuneric, iar în această tristă, gri nuanţă, lacrimile se usucă în voie...

P.S. Odihneşte-te în pace, Amy. Mi-ai atins sufletul cu versurile tale cum nu o va mai face niciun alt artist, niciodată.
"He walks away,
The sun goes down,
He takes the day but I'm grown,
And it's ok,
In this blue shade
My tears dry on their own..."

Cu adevărat în vacanţă

2011-07-20T17:33:00.001+03:00

Am terminat una dintre cele mai obositoare şi lungi perioade din viaţa mea de până acum. Sunt, în sfârşit, liniştită şi încrezătoare, iar toate aceste luni în care am învăţat la filosofie şi m-am pregătit pentru Bac au căpătat sens. Am intrat la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA, la buget. Am avut emoţii tot anul pentru examenul din 17 iulie, însă în ziua aceea, tot ce am simţit a fost siguranţă. Sunt mulţumită de mine, sunt mulţumită că am ajuns undeva sus prin muncă susţinută şi în proporţie de 70% individuală, sunt mulţumită că am avut încredere în forţele mele până în ultima clipă. Sunt pregătită pentru o nouă etapă în viaţa mea, una a responsabilităţilor şi a grijilor cotidiene, dar sunt pregătită şi să învăţ în continuare lucruri noi, care să îmi folosească în slujba pe care o voi avea şi în viaţă.
Până atunci... Sunt în vacanţă. De data aceasta, pe bune. :)

Impresii după Bac

2011-07-08T17:31:00.004+03:00

Am evitat să vorbesc despre Bac în primul rând pentru că abia azi am aflat rezultatul final şi apoi pentru că a fost un subiect atât de mediatizat încât nu aveam niciun chef să-l promovez şi eu. La română a fost un subiect de nivel mediu ( nu de olimpiadă cum susţineau unii şi alţii ), la istorie dificultatea a fost chiar sub medie ( necesita însă lecturarea atentă a cerinţelor ), iar la filosofie a picat la subiectul de sinteză ce ne doream, cred, cu toţii si anume Morala. Normal că şi la acest Bac au fost nedreptăţi, iar de una am avut parte şi eu la română. Noroc că există contestaţiile şi mai ales profesori competenţi care citesc o lucrare până la sfârşit ( altfel nu-mi explic cum nota mea la română a crescut de la 7,60 la 9 după recorectare ). A fost un dezastru la nivel naţional, dar nu vă faceţi iluzii că toţi cei care au fost admişi meritau cu adevărat. Vor mai trece probabil câţiva ani sau poate zeci până când un examen de Bac va fi cu adevărat corect, dar acesta este, fără îndoială, un prim pas. Normal că nu elevii sunt singurii vinovaţi, dar cea mai mare vină o poartă ei. Nu contează ce profesor ai la clasă sau dacă faci sau nu pregătire ( eu nu am făcut nicio oră de pregătire şi acest lucru nu m-a împiedicat să am media 9,43 ), ci contează să îţi doreşti să înveţi. Şi să îţi apreciezi obiectiv capacităţile. Pentru că da, erorile cele mai mari la corectare se întâmplă la Bac, în ciuda importanţei acestui examen.

"A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă", spunea Nichita Stănescu, neştiind că afirmaţia lui va deveni în 2011 subiect de Bac. Într-adevăr, doar cunoscându-te pe tine însuţi, poţi tinde spre absolut. Căci Cerul este limita...

Lucruri teribile ...

2011-06-03T14:48:00.001+03:00

Viaţa poate provoca lucruri teribile. Când am ascultat prima dată această melodie a trupei americane Mayday Parade, eram încă în acel univers perfect la care nimeni nu părea vreodată să aibă acces... Nici măcar moartea, această constantă ireversibilă a existenţei noastre. Dar iată că lumea aceea fantastică s-a prăbuşit sub atacurile realităţii, lăsând în urma ei doar o durere inimaginabilă şi acelaşi sentiment... teribil. Când îţi auzi inima urlând disperată, nu crezi că vreodată ea ar mai putea simţi acelaşi lucru pentru cel care a încercat să o ucidă. Vocea ei s-a stins pentru totdeauna, dar bătăile ei încă îmi amintesc că există cineva pentru care ar muri oricând. Ascultând melodia aceasta din nou, mă gândeam: de ce iubirea este o condamnare? De ce le este dată oamenilor dacă au atâtea lucruri de pierdut în urma ei? De ce mi-am ales singură acest drum care devine din ce în ce mai teribil? Există însă şi un răspuns:
"Please don't be sad now, I really believe
You were the greatest thing that ever happened to me."

Dar oare acesta trebuie să fie sfârşitul unei astfel de poveşti? Nu este niciodată prea devreme sau prea târziu pentru a pune Marea Întrebare. Insă atunci când ea îţi va răspunde:
"Boy can I tell you a terrible thing?
It seems that I'm sick and I've only got weeks."
vei şti că e cu adevărat târziu...

P.S. Această piesă are nişte versuri cu adevărat zguduitoare. E un bun prilej de reflecţie... Tocmai de aceea voi lăsa varianta de pe youtube.

Simt că îmbătrânesc

2011-06-02T01:19:00.001+03:00

"Mai mult decât oricând... azi simt că îmbătrânesc."

Nu mai am nimic din iluziile adolescenţei, nu mai simt nevoia să mă revolt împotriva cuiva, nu mai vreau să demonstrez nimănui că sunt mai matură decât o spune vârsta mea, nu mai visez la ziua în care voi fi pe deplin independentă şi mă voi trezi singură într-un loc care nu-mi aparţine. Nu mă înspăimântă viitorul, l-am acceptat deja resemnată, iar prezentul trece atât de repede încât nici nu apuc să-l observ, dar trecutul... Trecutul mă cheamă într-o lume în care dacă doar îi auzeam vocea eram fericită. Trecutul mă cheamă într-o vară în care nu făceam altceva decât să-i contemplu perfecţiunea. Trecutul mă cheamă în braţele unui om pe care-l voi iubi până când ultima mea respiraţie se va stinge învăluită de parfumul necruţător al morţii. Dar nu mai sunt adolescenta visătoare care trăia într-un univers personal în care numai ea şi el contau. Nu mai sunt copilul care nu percepea deformările realităţii, ci le ridica la rangul de adevăruri supreme şi necesare. Azi simt că îmbătrânesc. Şi simt că trebuie să las în urmă ceva. Nu promisiuni, nu iluzii, nu fantezii copilăreşti. Ceva... durabil. O carieră.

"Du-mă spre ţara din inima ta", aş spune şi eu, dacă aş şti că ea există. Dar nu mai ştiu... Ştiu doar că este un tren care mă aşteaptă. Nu unul spre fericire, ci unul spre datorie. Kant zicea că eşti cu adevărat moral atunci când nu simţi nicio plăcere în faptul de a trăi, dar totuşi alegi viaţa, exclusiv din datorie, fără nicio înclinaţie. Măcar ştiu că sunt morală chiar şi pentru unul dintre cei mai intransigenţi filosofi ai tuturor timpurilor, oare de ce nici măcar aşa nu mă simt mai bine?

Poate pentru că aş fi vrut să aleg celălalt tren. Poate pentru că aş fi vrut ca el să fie cel matur, nu eu...

P.S. Mai mult decât oricând, mă regăsesc în această melodie, pe care nu o înţelegeam acum 7 ani...
Claudiu Mirica - Tara din inima ta

Vacanţă

2011-05-28T16:57:00.005+03:00

Şi nu prea. Liceul s-a terminat oficial şi noi cică ar trebui să începem să ne gândim la Bac, admitere şi apoi mutarea ( aproape ) definitivă din oraş. "Mai târziu", am spus tot anul, dar se pare că acel "mai târziu" a venit. Nu sunt ipocrită şi nu mă laud niciodată cu sentimente pe care nu le am. Nu sufăr că s-a terminat liceul şi nici nu mi-aş fi dorit să mai dureze. Este ciudat să ştiu că din toamna aceasta şcoala nu mai începe pentru mine în septembrie. Este ciudat să ştiu că nu mă voi mai întoarce niciodată în A5 ca elevă, poate doar ca o fostă cuzistă cuprinsă de nostalgii. Este ciudat să ştiu că, alături de multe alte promoţii ale liceului, noi, 12 F - 2007-2011, suntem acum istorie. Îmi va fi dor de ceva? Cu siguranţă. În primul rând de lipsa grijilor. O teză la română sau o lucrare la matematică nu înseamnă nimic pe lângă responsabilităţile pe care ţi le aduce un job. O sesiune la facultate înseamnă un Bac la puterea a zecea şi să ţinem cont că sunt mulţi cărora Bacul li se pare superlativul tuturor examenelor posibile şi imposibile. Da, Bacul e important. Dar nu dificil dacă ai trecut prin liceu şi cu mintea, nu doar fizic. De asemenea, îmi va fi dor să îmi permit să nu fac nimic. Îmi este deja dor să pot citi ce îmi place mie, nu ce trebuie. Îmi va fi dor să zic: "Ora asta oricum nu facem nimic, hai la Wasserman". Îmi va fi dor de orele de română şi de filosofie ( până la admitere s-ar putea să nu-mi mai fie ). :) A, se pune şi şeptica? Asta dacă nu e înaintea orei de economie, când proful încă nu ştia "cum sunt eu cu adevărat".

Teoretic, am 4 luni de vacanţă. Practic, vreo două şi un pic. Nu mai am timp să mă joc de-a liceul, viaţa adevărată începe. De fapt, pentru mine a început încă de la sfârşitul clasei a opta, când am făcut prima mea alegere importantă. Am aproape 19 ani şi aceeaşi concepţie despre iubire şi aceleaşi aspiraţii legate de evoluţia mea. Diferenţa este însă că acum trebuie să le pun şi în practică. Aceşti patru ani doar m-au definit ca om. Am ales cum să fiu. E vremea marilor demonstraţii...

Sfarsit de sezon si de... liceu

2011-05-19T16:51:00.008+03:00

"Gossip Girl" şi "The vampire diaries" au ajuns din nou la final. Nu unul permanent, ci doar pe perioada verii. Dacă al doilea sezon "The vampire diaries" nu m-a dezamăgit deloc, nu pot spune acelaşi lucru despre cel de-al patrulea "Gossip Girl". Cred că plictisitor este cel mai potrivit cuvânt pentru a-l descrie. Singurele părţi bune au fost încercările lui Chuck şi ale lui Blair de a se împăca, încheiate însă de fiecare dată cu promisiuni încălcate ulterior. De această dată, şi-au promis că se vor iubi mereu, dar cu toate acestea ea se va mărita cu Louis, iar el se va bucura din nou de viaţa de burlac împreună cu Nate. Hotărârea lui de a-i oferi fericirea simplă şi comună pe care ea o poate trăi doar alături de prinţ este copilărească, din punctul meu de vedere, deşi în serial, toţi o apreciază ca fiind un semn al maturizării lui Chuck. Cum poţi lăsa să plece pe cineva pe care susţii că îl iubeşti şi acesta susţine că te iubeşte, la rândul său? Există o replică memorabilă în ultimul episod, în care Blair descrie dragostea dintre ea şi Chuck astfel: "Între noi doi e iubire adevărată. E complicată, intensă, mistuitoare. Indiferent ce-am face sau cât ne-am certa, mereu ne readuce unul langă celălalt. Ce e fericirea simplă, în faţa unei astfel de iubiri?". Exact, cine a spus că fericirea înseamnă lumină şi nu întuneric? Cine a zis că dragostea înseamnă linişte şi nu zbucium? Cine a zis că Raiul e mai plăcut decât Iadul?
Ultima scenă prezintă un test de sarcină pozitiv aruncat la gunoi, în camera lui Blair. Dacă ea este cea însărcinată, este foarte posibil să fie copilul lui Chuck întrucât ei au petrecut o seară împreună, înainte ca el să decidă să renunţe la relaţia lor. Dacă este însă al prinţului... Povestea lor a ajuns fără îndoială într-un punct ireversibil şi, în aceste condiţii, nu pot spune că aştept cu nerăbdare următorul sezon. S-ar putea chiar să nu-l mai urmăresc. Dar până în septembrie mai e destul...

După cum am zis încă de la început, al doilea sezon "The vampire diaries" a fost extrem de captivant şi de interesant. S-a îndepărtat extrem de mult de povestea din cărţi: Elena nu a fost încă transformată într-un vampir ( nici nu cred că va fi prea curând ), Stefan a hotărât să-şi salveze fratele de la moarte chiar dacă asta însemna să redevină un criminal, Katherine a primit eliberarea definitivă de la Klaus ( în cărţi ea moare cu mult înainte să apară Klaus în peisaj ), iar Damon... Pentru moment, Damon rămâne cu Elena, cât timp Stefan va trebui să-şi ţină promisiunea faţă de Klaus. Sau poate şi după aceea... Nu ştiu sincer cum vor mai evolua lucrurile, însă îmi place că nu respectă prea mult firul evenimentelor din cărţi, ci aduc de fiecare dată ceva nou. Premiera sezonului 3 va fi, probabil, tot în septembrie.

Voi avea o vară destul de plină, dar voi încerca să fac loc şi de această dată în programul meu serialului "TrueBlood". Primul episod din sezonul al patrulea va fi difuzat abia pe 26 iunie ( cu o zi înainte de prima probă a examenului de Bacalaureat ). Îl voi urmări cel mai probabil după 30 iunie şi voi reveni cu noutăţi.
Un alt serial pe care vreau să-l urmăresc vara aceasta este "Rizzoli and Isles". Premiera sezonului al doilea va fi pe 11 iulie ( cu o săptămână înainte de examenul de admitere ). Prin urmare, voi vorbi şi despre acesta mai târziu.

Până atunci... Sunt fericită că am ajuns la sfârşitul unui alt capitol din viaţa mea: liceul. Normal că vor fi şi lucruri de care îmi va fi dor din aceşti 4 ani, dar cred că sunt suficient de matură să merg mai departe. Nu am niciun regret şi nu există niciun moment pe care aş vrea să-l retrăiesc. Voi păstra cu drag fiecare amintire în sufletul meu şi sper ca toţi oamenii cu care am crescut ( profesori, colegi ) să aibă parte de o viaţă frumoasă, cum sunt sigură că şi ei îmi doresc mie. Cred că această melodie descrie perfect cum ne simţim acum, cu o săptămână înaintea absolvirii:

Momente ...

2011-05-08T00:22:00.000+03:00

Sunt momente în viaţă când îţi doreşti să nu te fi născut niciodată. Sunt momente în viaţă când îţi doreşti să nu mai ai raţiune. Sunt momente în viaţă când tot ce vrei este să fii singur cu inima ta. Să îi asculţi şoaptele de durere. Să vă contemplaţi în tăcere. Să râdeţi amintindu-vă de clipele în care nici măcar Cerul nu era limita aspiraţiilor voastre. Când eraţi stăpânii Universului. Când Dumnezeu vă privea cu teamă, strângând cu putere braţele tronului. Când Diavolul plângea realizând că există ceva mai demonic decât el. Sunt momente în viaţă când îţi doreşti să nu fi învăţat niciodată să iubeşti. Pentru că e un proces ireversibil. Pentru că te transformi definitiv într-un neom. Sau supraom e mai potrivit? Pentru că, într-un cuvânt, îţi pierzi umanitatea. Devii răbdător. Nu-ţi mai pasă de moarte pentru că deja o trăieşti. Nu-ţi mai pasă de ceilalţi pentru că sufletul tău este prea rănit să vadă dincolo de chinurile sale. Nu-ţi mai pasă de... nimic. În afară de o singură persoană. Dar ea nu ştie... Pentru că sunt momente în viaţă când trebuie să taci. Când trebuie să-l laşi pe celălalt să se maturizeze. Să înveţe că atunci când iubeşti pe cineva... nu te vei mai iubi niciodată pe tine.

Timpul nici măcar nu mai contează... când ai o eternitate de aşteptat.

P.S. Despre sacrificiu:

Patru mai...

2011-05-04T19:56:00.000+03:00

Sau despre cum as opri acum timpul, daca as putea. Dar nu pot. Iar dupa ce si aceasta zi se va duce,nici nu o sa mai vreau.

Inger sau demon? Pana acum as fi zis "demon" fara sa ma gandesc vreo clipa. Acum privesc partea infernala a vietii si nu stiu daca vor mai exista lacrimi care sa ma mai faca umana vreodata... Nu te arzi cand te joci cu sfintii. Ei nu te ranesc, nu te mint, dar te amagesc cu imagini idilice si indiscutabil ireale. Inger sau demon? Era o perioada cand as fi ales "inger". Credeam in destin si in Infinit. Acum nu mai cred decat in inima mea bolnava, in sufletul meu gol, in mintea mea chinuita de amintiri... Insa amintirile mor. Cele recente le inghit incet, imi intuneca emotiile si ma departeaza pentru totdeauna de vraja unui sentiment... al carui nume nici macar nu-l mai pot pronunta. I... Iu... Iub... Nu imi mai amintesc ultimele litere. Il aud vibrand in interiorul meu, il simt departe, in inima mea aproape moarta, care si-a acceptat de mult sentinta. Dar nu-l mai pot materializa intr-un cuvant. Este prea mic, prea nesemnificativ in aceasta forma. Toti il folosesc. M-am saturat sa ii aud vorbind despre ceva ce habar n-au ce inseamna. M-am saturat sa aud promisiuni si sa vad mangaieri care atat de usor pot fi rupte, ucise... Toate aceste cuvinte, toate aceste incercari de a transmite ceva... sunt minciuni. Adevarul se afla ascuns in cea mai intunecata parte a fiintei noastre. Cati ajungem acolo? Cati macar incearca sa caute?
Inger sau demon? Lumina sau tenebre? Acum zic doar: Infern... Am nevoie de un Doctor... Sa ma scoata din timp... Doamne, ar fi bine sa te vad din nou.

P.S. "I'm running out of time..."
Dr. Dre ft. Eminem & Skylar Grey - I Need A Doctor

Regalitate

2011-04-27T19:53:00.000+03:00

Cred ca orice fata s-a visat, intr-un anumit moment al vietii ei, printesa. Unele inca se mai nasc asa... Altele devin. Recunosc, sunt atrasa de basme, de povestile cu final fericit, dar mai ales de eleganta si stilul specifice unei familii regale. Admir respectul lor pentru reguli, care se rasfrange in fiecare aspect al vietii lor publice. Sa zambesti tot timpul, sa asculti pe oricine iti cere un sfat, sa stii sa folosesti toate tacamurile intr-un mod corect, sa te imbraci mereu decent si cu gust, sa te implici in evenimente caritabile - toate acestea sunt doar cateva din lucrurile pe care un print sau o printesa trebuie sa le stie. Insa nu doar ei. Apreciez la regalitate pastrarea traditiilor. Oamenii se feresc, in zilele noastre, din ce in ce mai mult de concepte de "moda veche", pentru ca traim in "secolul vitezei" si aceasta ar trebui sa fie o scuza pentru orice. Ei bine, nu e. Vremurile se schimba, dar umanitatea e aceeasi. Ca exista mai multe posibilitati de comunicare si de cunoastere decat in trecut, este adevarat, dar ar trebui sa le privim ca pe niste completari ale unei educatii bazate pe reguli stricte, nu ca pe singurele cai de a invata ceva. Nu este cool sa iesi in discoteci, sa bei pana nu mai stii de tine ( mai ales in cazul unei fete este dezgustator de-a dreptul ), sa ai cat mai multe relatii sau sa vorbesti urat. Nu este cool sa incalci orice regula pentru simplul motiv ca poti.
Personal, nu m-am visat niciodata o printesa, dar mereu mi-am dorit sa fi trait intr-o epoca in care femeile erau mai decente si mai manierate, iar barbatii mai atenti. Dar cum nu se mai poate face nimic... Probabil voi ramane mereu o ciudata care "nu stie sa se distreze" si care crede intr-o iubire eterna, intr-un secol in care divortul este mai comun decat casatoriile. Dar de ce m-ar interesa ce cred ceilalti? De ce m-ar interesa, de exemplu, ce crede o fata care ar putea accepta statutul de rezerva in viata unui barbat doar pentru bani, faima sau o atractie de moment, chiar daca in final, ea va fi mereu cu altul? De aceea nu prea mai sunt printese in zilele noastre... Trebuie sa ai o anumita clasa. Pe care doar acea iubire care implica si respect ti-o poate da. Din acest punct de vedere, oricine ar putea fi regal. Dar aproape nimeni nu mai vrea... Fiindca pentru oameni conteaza doar aparentele, nu si esenta. Maiorescu insa spunea: "Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă?" ... Oamenii aleg varianta simpla. Eu insa prefer capadopera. Arta pura. Perfectiunea. Iubirea.

Sfarsit

2011-04-26T12:14:00.001+03:00

25 aprilie. Ziua in care Pamantul s-a oprit. Dragostea? Shakespeare, unde este acea iubire care atunci cand vorbeste, "vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia Raiului"? Petrarca, de ce nu te-am auzit cand spuneai ca "iubirea nu se hraneste decat cu lacrimi, iar timpul ruineaza totul si-l arunca in uitare"? De ce am tinut eu neaparat sa simt ce ati simtit voi? De ce am crezut ca atunci cand iubesti, durerea e la fel de comuna ca fericirea? Nu vreau sa mai scriu si nu vreau sa mai vorbesc despre dragoste. Sufletul meu e o imensa rana peste care nici Infinitul nu mai indrazneste sa picure otrava, desi vocea lui este la fel de necrutatoare: "Ti-am zis eu"... Inima mea? Este inchisa intr-un corp lipsit de sentimente, care nu stie sa diferentieze o capodopera de Rembrandt de un tablou de 50 lei din Obor. Inima mea nu mai vede, nu mai aude, poate nici nu mai simte. A zis ca prefera sa traiasca in ignoranta decat sa se intoarca la mine. Am inteles-o. Eu am condamnat-o la tortura, la moarte lenta. Eu i-am decis soarta. Dar tot eu am privit ploaia acida degradand un univers perfect, in care niciun intrus nu trebuia sa aiba acces vreodata... Cuvinte... Prea goale pentru a putea descrie ceva, prea goale pentru a putea cuprinde ceva, prea goale pentru a putea transmite ceva. Nu vreau sa mai aud nimic. Vreau doar sa-L privesc in ochi si sa gasesc acolo puterea de a ierta...

A fost ultima mea postare cu tenta personala. Daca revin, voi vorbi despre vreme, despre muzica, despre filme, despre carti, despre orice in afara de mine.
Comentariile sunt inchise.

Aprilie ...

2011-04-10T17:23:00.001+03:00

Din nou aprilie. Primavara... Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Nu pot spune ca iubesc primavara. Nu-mi place instabilitatea, iar primavara e un anotimp instabil. In special acum. Mi-e dor de caldura. Mi-e dor de mare. Mi-e dor de liniste. As vrea sa am propriul colt dintr-o plaja pustie si doar sa stau intr-o admiratie muta fata de Infinitul pe care ochii mei nu-l vor putea cuprinde niciodata. Dar inima mea da. Inima mea a incetat sa mai tipe. A invatat ca "nu exista absolut decat in renuntare" ( Emil Cioran ). A inteles ca durerea o apropie mai mult de El, nu o ucide... A decis sa taca, sa se ascunda pentru totdeauna inauntrul lui, fara ca el sa afle vreodata ca ea inca mai e acolo... Inima mea s-a maturizat. Acum stie ca "orice femeie care plange lacrimi de iubire in singuratate este sfanta" ( tot Cioran ). Cuvintele sunt doar forma... Continutul a fost inchis. Nu-l poti vedea, nu-l poti atinge, nu-l poti auzi. Cine sunt eu? O unduire a Infinitului... Una stabila...

P.S.

Despre oameni

2011-04-03T11:32:00.001+03:00

Oamenii nu se schimba niciodata. Oamenii pot juca teatru, pot imparti zambete false, pot plange doar pentru a impresiona, pot vorbi atunci cand sufletul lor tace sau pot tace atunci cand din interior valuri de emotii cer sa iasa, fara a fi insa auzite de cineva. Oamenii! Atat de plini de contradictii. De ce vor ei atat de mult sa ii locul lui Dumnezeu? De ce vor ei atat de mult sa-si depaseasca limitele iar si iar si uita, in tot acest proces, de inima lor? De ce spun ca au iubit daca apoi se ridica din cenusa sentimentelor lor si merg mai departe, fara sa priveasca o secunda macar inapoi? Confucius spune ca oamenii sunt prin natura lor rai si egoisti, avand nevoie de educatie si constrangere sociala care sa-i faca buni. Mencius il contrazice, spunand ca oamenii sunt in esenta buni, dar sunt inraiti de o educatie gresita si o societate corupta. Eu spun ca oamenii devin. La inceput, toti suntem la fel, n-avem in noi nimic, nici rau, nici bun, dar copilaria, educatia, prietenii, familia contribuie in egala masura la ghidarea noastra pe un drum sau altul. Insa, odata ce devenim intr-un anumit fel, nimic nu ne mai poate schimba. Buzele noastre mint, ochii insala, corpul nostru vorbeste un limbaj pe care multi il pot interpreta, dar niciunul nu-l poate intelege cu adevarat. Singura realitate se afla acolo unde nimeni nu ajunge: inauntru. Oricat de mult timp am petrece cu o persoana, nu o putem cunoaste asa cum e ea. Pentru ca nu avem acces inauntru. Nimeni nu are. Doar acea forta divina in care putem crede sau nu, dar pe care toti vrem s-o depasim.

P.S. O linie melodica superba, versuri extrem de profunde, intr-un cuvant arta:
"Find me
Inside every heartbeat
Inside every worry
Keep me in your heart again..."

Bang Gang- Inside

Inger si demon

2011-04-02T14:59:00.002+03:00

Ce ti-o fi trebuind tie fata asta ?

Fara alte cuvinte:
nimeni_altu__-_inger_si_demon

Dragoste.

2011-03-28T22:14:00.000+03:00

Tot ce am nevoie... este sa impart acelasi aer cu tine.

Dragostea doare. Dar pentru acele cateva clipe de fericire pura, pe care nimeni si nimic nu le-ar putea ucide, orice durere merita. Bun venit, Infernule. Uitasem in ultimele luni cat de maladiv poti fi. Raneste-ma cat vrei. N-o sa ajungi niciodata la inima mea... Pentru ca nu mai e la mine de mult timp.

Stii? Inca simt un "fluture" in stomac atunci cand te privesc.

Dragostea nu dureaza 3 ani. Frédéric Beigbeder, oficial te contrazic. Cu probe.

P.S. Melodia aceasta spune totul despre mine:
Alexis Jordan - The Air I Breathe

Did you know? That I'm contiguous watching you type on the phone
Something as simple as hearing your tone
It's enough for me to feel like I'm at home
Did you know? That each and every time you walk into a room
My eyes are totally fixed on you
I know you want to show me all that you can do
But I think that you're confused

(Chorus)
I don't ask for much
But I don't need anything
Baby all that I ask
My only request
All that I really need
Is to share the same air that you breathe

Sometimes I just stay awake and watch you sleep
And try to guess what you do in your dreams
That's my favorite thing to do when you're with me
Did you know? That your smile lightens up through the night
I like to think that happens when I'm on your mind
I know you want to give the world to me tonight
But you should realize

(Chorus)
I don't ask for much
And I don't need anything
Baby all that I ask
My only request
All that I really need
Is to share the same air that you breathe

And I'll be okay, as long as you're here with me yeah
Baby promise me that, there's no turning back
I'll be fine honestly, if I can share the same air that you breathe
So you don't have to prove, that your love is true
Might give you the world tonight, cause I'll be satisfied
If I'm by your side, I get a butterfly from looking in your eyes

(Chorus)
I don't ask for much
And I don't need anything
Baby all that I ask
My only request
All that I really need
Is to share the same air that you breathe

And I'll be okay, as long as you're here with me yeah
Just promise me that, there's no turning back
I'll be fine honestly, if I can share the same air that you breathe

Un cantec de leagan trist

2011-03-26T12:29:00.002+02:00

Owl City este o trupa americana, care m-a cucerit definitiv acum vreun an, cu o melodie ce se numea "The Saltwater room". Au urmat "Vanilla twilight" si mai nou, "Enchanted", iar pe 17 mai vor scoate un nou album, despre care preconizez ca va fi mult mai bun decat exceptionalul "Ocean eyes". Normal ca promovarea albumului a inceput deja, iar una dintre melodiile care vor aparea pe "All things bright and beautiful" este "Lonely Lullaby". Piesa este dedicata lui Annmarie Monson, fosta iubita a solistului Adam Young. Numele ei apare de mai multe ori pe parcursul melodiei, iar declaratia care i se face prin intermediul versurilor este sfasietoare. Desi durerea de a fi pierdut-o ii provoaca deseori cosmaruri, el prefera sa viseze caci lumea in care traieste este prea amara. Nu ar fi prima oara cand aud: "Nu te voi uita niciodata", "Esti visul meu devenit realitate" sau "Crede-ma, te-am iubit". Foarte multi artisti exploateaza sentimentele pe care o despartire le poate starni. Insa in cazul celor de la Owl City este mai mult decat marketing. Am simtit cu adevarat acea tortura inexorabila pe care "simfonia de lacrimi de argint" o canta in sufletul solistului. Astept cu mult drag albumul ( desi va fi o perioada destul de grea pentru mine - ultimele saptamani inainte de Bac ) si il voi asculta integral, indiferent de cat de ocupata voi fi la acea vreme.

P.S. Normal ca m-a cucerit si prin faptul ca numele fetei careia i-a fost dedicata melodia este si al meu. Pacat insa ca, in realitate, cand am dat cu zarurile care este cel ce iubeste mai mult, 6-6 mi-a cazut mie...

Owl City - Lonely Lullaby ( www.dinculescu.ro )

Egoism ?

2011-03-21T20:01:00.001+02:00

Ante-scriptum: O sa fiu putin egoista si o sa refuz sa mai scriu/vorbesc despre mine. De data asta, voi tine totul pentru mine. Asa ca viitoarele mele postari nu vor mai fi despre sufletul meu, ci despre mintea mea.

Vreau sa recomand un album numai bun pentru cei care vor sa uite ca au o latura sensibila. "Femme fatale" - Britney Spears. Britney iti propune sa dansezi pana cand lumea se sfarseste, fara sa te lasi impresionat de acel cineva care iti va parea Paradisul pentru cateva momente... Totusi, daca vei ajunge sa parasesti multimea cu el, trebuie sa stii ca doar te va scoate din minti si singurul lucru care il va impiedica sa se desparta de tine este corpul tau... In cele din urma, tot ce iti vei dori va fi sa pleci, cand vei realiza ca, desi iti e rusine sa o recunosti, ai nevoie de o vacanta. Intr-un mod foarte subtil, Britney iti propune apoi sa te intorci la el, insa doar daca intelege ce asteptari ai tu de la "jumatatea" care ar trebui sa te completeze. In continuare, cantareata afirma despre cei care spun ca frumusetea interioara conteaza ca sunt niste mincinosi, pentru ca, in realitate, ceea ce atrage pe oricine prima data este aspectul fizic. Pentru Britney, o astfel de relatie ar trebui sa fie secreta, iar sigiliul n-ar putea fi decat un sarut. Totusi, perfectiunea fizica are si dezavantaje: un rege al noptii nu poate fi decat un pericol pentru cea care aspira la frumusetea lui. Cu toate acestea, Britney iti propune o calatorie mai neobisnuita: spre inima lui. Astfel, un simplu dans te va aduce in final sa nu iti mai doresti pe nimeni altcineva in afara lui in preajma ta. Albumul se sfarseste cu o piesa care este si preferata mea: "Criminal". Barbatul perfect de la inceput se dovedeste un "criminal", o persoana care nu inspira incredere, care o insala si o minte. Fara sa aiba constiinta, el o "omoara" incet, doar pentru a se distra. Totusi, desi intelege ca aceasta dragoste nu e rationala, ci mai mult fizica, ea decide sa nu ii pese, pentru ca trebuie sa admita ca il iubeste.

Zilele trecute au aparut inca 4 piese, de aceasta data de pe varianta Deluxe. Prima dintre ele, "Up n'Down", propune iar cuplul aflat in stadiul de dorinta intensa in care pana si camera in care se afla emana senzualitate. Prin urmatoarea melodie, "He about to lose me", Britney reaminteste ca iubirea nu e suficienta intr-o relatie, iar daca nu ii arati celuilalt ce simti cu adevarat, il poti pierde foarte usor. Secretul pare a fi intr-un usor egosim, manifestat, in "Selfish", prin control absolut. In ultima melodie, ni se aduce aminte ca niciodata nu trebuie sa-l facem pe celalalt sa astepte, pentru ca s-ar putea sa innebuneasca...

Fara sa ma regasesc in mod special in vreuna din melodiile de pe album, in afara de "Criminal" ( desigur ), albumul m-a cucerit prin abordarea unei perspective asupra iubirii pe care, in general, o detest. Desi se pare ca aceasta e cea castigatoare in practica, nu consider ca ideea e sa "castigi" cand vine vorba de dragoste. Ideea e sa "joci" cinstit. Pana la ultima carte. E suficient o singura partida sa trisezi... Le vei trisa pe toate ulterior. Poate e amuzant sa fii "baiatul rau"/"femeia fatala". Mai ales ca traim in secolul 21... Totusi, la fel ca in stiinta, istorie, literatura, marile adevaruri s-au descoperit acum multe sute, poate chiar mii de ani. Marele adevar despre dragoste nu apartine acestui secol. Iar din punct de vedere spiritual... nici eu.

Auditie placuta!

"Mama please don't cry
I will be alright
All reasons inside
I just cant deny
Love the guy."

Britney Spears - Criminal

Nebun de alb

2011-02-28T20:06:00.001+02:00

"Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii ..."
Adrian Paunescu

Am ramas pur si simplu vrajita in fata acestei forme de arta... In fata acestui mod de a exprima iubirea. Nu prin cuvinte. Ci prin imagini compuse din cuvinte. Imaginea unei table de sah unde un nebun de alb captureaza regina neagra... Pentru vesnicie. Sunt oameni care au inteles ca nu este nimic dulce si fermecator in dragoste. Este cel mai ingrozitor sentiment, sa nu va amagiti niciodata ca puteti fi lucizi cand iubiti! Drumul pana la Rai trece prin Iad. Dar stiti ce? Merita...

Melodia cuprinde doar cateva din strofele poeziei lui Adrian Paunescu. Nu pot sa nu o public pe toata. E superba. E perfecta. E atat de frumoasa incat doare...

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui in fel de fel de jalbe,
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama.

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin in miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii.

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina.

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa.

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.

P.S. Valy, in cazul nostru, tot ce-i al meu ti se cuvine tie.

De-ar fi sa vii ...

2011-02-24T22:29:00.003+02:00

Pentru ca e o zi a dragostei la romani... Si pentru ca azi nu vreau sa public ce am scris acum 2 zile, cand durerea era mai putin intensa fata de acest moment, dar totusi vorbea mai tare ca acum...

Mihaela Runceanu - De-ar fi sa vii

Ma-ntreb chiar si acum unde esti,
Ce sa fac, cum sa-ti spun ca-mi lipsesti ...
Fiindca tu ai ales cel dintai,
N-am stiut cum sa-ti spun: mai ramai ...

Cum se duc si se duc clipele ...
Cum rasar si apun stelele ...
De-as avea un crampei dintr-o zi,
Ti l-as da poate cand vei veni.

De-ar fi sa vii, as crede ca visez,
De-ar fi sa vii, ce ne-am mai spune oare ?
Si cum sa speri
Ca voi mai fi cea de ieri ?
Eu nu te-am uitat, dar vezi,
Te-am ratacit prin gand ...

De-ar fi sa vii, as crede ca visez,
Mi-as aminti ce dor mi-a fost de tine.
Si te-as ierta oricat de greu ar parea,
Dar de nu ma vei iubi,
Atunci mai bine nu veni ...

Cum se duc si se duc clipele ...
Cum rasar si apun stelele ...
De-as avea un crampei dintr-o zi,
Ti l-as da poate cand vei veni.

De-ar fi sa vii, as crede ca visez,
De-ar fi sa vii, ce ne-am mai spune oare ?
Si cum sa speri
Ca voi mai fi cea de ieri ?
Eu nu te-am uitat, dar vezi, te-am ratacit prin gand ...

De-ar fi sa vii, as crede ca visez,
Mi-as aminti ce dor mi-a fost de tine.
Si te-as ierta oricat de greu ar parea,
Dar de nu ma vei iubi atunci mai bine nu veni.

Ca in filme

2011-02-14T14:41:00.001+02:00

Azi-dimineata am vazut acest medley exceptional dedicat iubirii de catre Katy Perry cu ocazia celei de-a 53-a editii a Premiilor Grammy. Doua dintre cele mai frumoase melodii ale ei pe fundalul unor imagini superbe cu ea si sotul ei de la nunta lor... Nu pot sa nu banuiesc ca acest recital a avut loc intrucat Premiile Grammy s-au desfasurat in noaptea dintre 13 si 14 februarie, iar cat despre 14 februarie stim cu totii ce zi este, indiferent daca suntem sau nu de acord cu ea. Consider in continuare ca nu trebuie sa existe o zi pe an pentru a-i dovedi celui iubit ce simti pentru el, dar o astfel de manifestare ramane una unica si extrem de expresiva, indiferent cand are loc. Exact ca in filme. Asa va fi intre noi... Dramatic si cliseistic cu un sfarsit perfect. Dar cui ii mai pasa de clisee de genul "Te voi iubi mereu" cand asta este ceea ce simte si ceea ce il face fericit? Cui ii mai pasa atunci cand celalalt ii termina propozitiile? Atunci cand lumea incepe sa capete un sens, un contur? E o idee nebuneasca... Sa fii facut pentru a completa exact forma unui alt om. Dar aceasta e iubirea.

P.S. Daca as putea vreodata sa transform in note si cuvinte ceea ce simt pentru tine, exact asa ar suna:

Katy Perry "Medley" (Live Grammy Awards 2011)

O fata ca ea ...

2011-02-06T23:38:00.001+02:00

Povestea vietii mele. Poate tu o sa stii pana la urma. Poate tu o sa arati pana la urma. Poate tu nu o sa uiti pana la urma. Poate tu o sa fii aici pana la urma. Poate tu o sa vezi pana la urma. Poate tu vei asculta asta... Si vei intelege. Cine sunt eu... cu adevarat.

Aceasta melodie e pentru tine. Si e despre tine... Despre mine... Despre noi.

Directia 5 - O fata ca ea

Poate n-ai stiut sa pui
C-un cuvant la locul lui
Tot ce iti doreai sa-i spui.

Poate nu i-ai aratat
C-o iubesti cu adevarat
Poate ai uitat.

O fata ca ea merita toata pretuirea ta
O fata ca ea nu gasesti altundeva
Pe-o fata ca ea trebuia s-o iubesti ca pe o stea
O fata ca ea, s-o iubesti cat te iubea.

Poate n-ai stiut sa fii
Langa ea sa o sustii
Ceas de ceas, zi de zi.

Poate n-ai stiut sa vezi
Ce comoara imbratisezi
Lipsit de crez...

O fata ca ea merita toata pretuirea ta
O fata ca ea nu gasesti altundeva
Pe-o fata ca ea trebuia s-o iubesti ca pe o stea
O fata ca ea, s-o iubesti cat te iubea...

O seara

2011-02-03T21:00:00.000+02:00

O seara de duminica. Lumanarile isi ard ultima flacara. Ma uit la poze din trecut, imi amintesc gustul fiecarui sarut de-al lui si mirosul fiecarei atingeri. Somnul refuza sa-mi invadeze mintea, mangaindu-mi usor genele, fara sa se ascunda insa in spatele lor ca de obicei. Privesc ceasul, este deja 3 dimineata, iar gandurile nu ma mai asculta, il cer pe el, dar el nu a ajuns inca... Mi-e dor de imbratisarea lui, desi a trecut atat de putin de cand a iesit pe usa, promitandu-mi ca va fi inapoi curand... Dar orele au trecut, iar patura nu mai este suficienta sa-mi tina de cald... Fara el... Ar trebui sa ma fi obisnuit. Dar atat timp cat ma iubeste, nicio crima nu este imposibil de iertat. Lacrimile mi s-au racit, iar peretii incep sa para usor de urcat. Ma scufund in disperare, dar imi amintesc inainte sa-l sun ca poate ar trebui sa port o masca. Sa joc rolul femeii seducatoare si nepasatoare, care il asteapta degajata acum, maine sau cand va binevoi el sa apara. Ii si vad zambetul inocent atunci cand ma prefac imuna la caldura ce mi-o transmite doar privindu-ma. Zvonuri... zboara continuu in jurul meu. Nu am de ce sa le cred. El este la usa acum... "E deschis", ii raspund, uitand ca trebuia sa ma prefac ca dorm. "Stii ca sunt al tau", imi sopteste el la ureche, inainte sa adorm in imbratisarea lui calda...

P.S. Azi m-am regasit in melodia aceasta mai mult ca niciodata:

"As long as he loves me
He'll answer his crime
The door stays wide open
I know that he's mine..."

Caro Emerald - I Know That He's Mine

Sarut

2011-01-21T16:46:00.003+02:00

"Cat despre mine, am simtit ca atunci cand mergeam spre el se schimba cursul vietii mele."
Carol Topolski

Se apropie de mine. Stiu ce urmeaza. Miscarile lui nu mai sunt bruste, in ochii lui nu mai vad Iadul prabusindu-se. E calm, imi atinge fata cu delicatete, lasandu-ma sa-i sarut pielea neteda a gatului. Sunt dependenta de el, de fapt, de fiecare centimetru al trupului lui si el foloseste acest avantaj mereu, fara sa clipeasca. Incearca sa ma acuze, e vocea lui dojenitoare, i-o recunosc, dar de aceasta data nu e aspra si grava, ci linistita ca o zi de vara in care tot ce faceam era sa respiram acelasi aer. Foloseste cuvantul "iubire" si ma intreb: "Maine o sa-l folosesti iar, maine o sa ai tot vocea aceasta, maine iti vei mai lasa gatul pe seama buzelor mele si parfumul pe seama respiratiei mele?"... Dar ar durea prea tare sa-l intreb acum de maine, acum imi saruta bland pielea, acum ma tine in brate cu putere de parca timpul s-ar opri pentru totdeauna in imbratisarea noastra, acum intreaga mea fiinta tanjeste dupa el, de ce sa pun intrebari la care nu vreau, de fapt, sa aflu raspunsul? Intunericul se lasa in jurul nostru, amagindu-ne si mai mult ca suntem singuri pe lume, dar clipa noastra magica se sfarseste prea repede, iar el ma saruta din nou, de aceasta data mai retinut. Trecutul si prezentul se zdrobesc de podeaua uda si noi privim cioburile descumpaniti, fara sa stim daca trebuie sa le strangem sau sa ne ranim in ele, cautand raspunsuri nedorite. El le strange si totul pare sa aiba din nou sens, dar este noapte, iar noaptea durerea este mai putin acuta, ce va fi maine cand Soarele ne va incalzi sufletele, dezvaluind intregii lumi noroiul sau lumina ascunsa sub ceata amagirii?
Ii simt sarutul mangaindu-mi buzele si imi dau seama ca nu mai vreau sa vorbesc niciodata, nu vreau sa mai aud vreodata, nu vreau decat sa-i privesc fata si sa ma pierd in mirosul lui divin, in timp ce o muzica surda acompaniaza dansul lent al inimilor noastre avide una dupa cealalta...

P.S. Citatul este dintr-o carte care m-a impresionat profund: "Iubire monstruoasa". Desi maladiva, iubirea este singurul sentiment care ne poate uni mintile intr-un joc al vietii si al mortii, din care putem iesi victime, invingatori sau criminali...

P.P.S. "I know that diamonds mean money for this art
But that's not the shape of my heart..."

Pentru ca forma inimii mele o ai TU.

Azi

2011-01-13T17:11:00.004+02:00

Azi mi-a venit in minte o melodie pe care mi-ai trimis-o candva, la inceputul relatiei noastre. Nu stiu daca atunci te-ai gandit: "uite-o, e ea!", nu stiu daca acum ai striga-o, chiar daca e asa, nu stiu daca ai banuit vreo clipa ca pana la urma vom trai toate acele momente descrise in versurile melodiei. Cu o mica exceptie... Cred ca atunci, de fapt, vei putea striga: "uite-o, e ea!". Poate intr-o zi de mai? Pentru ca mereu va fi mai... Si mereu vom fi noi, ascunsi in spatele unor Mari Cuvinte ce ne caligrafiaza viata...

Vama Veche - V.S.T.

Vreau sa ma trezesc din somn
Intr-un pat de femeie frumoasa ...
Sa miroase a mar si-a zori
Si a tot ce-i mai bun intr-o casa ...
Sa-mi sopteasca:"vrei un ceai?"
Eu sa-i spun "te iubesc!"

E oare cineva care sa-mi poata da
Asa ceva macar de ziua mea?
Fetelor, n-ati putea sa m-ajutati cumva,
sa pot sa strig si eu:"Uite-o! E ea!"

Sa iesim in soare afara
Si sa mergem la piata impreuna
Ea sa ceara un kil de mere
Eu s-o tin nebuneste de-o mana
S-avem bani noi amandoi
Dar sa plateasca ea ...

Si cand merg peste 80
Sa-mi spuna mereu: "Mai incet!"
Sa strige: "Imi place, zau, dar ai
Grija, te rog, de carnet!"
Eu sa pun o frana brusca
Si sa ne sarutam...

Martea cand sunt mort de beat,
Sa ma duca usor pan' la pat
Si apoi sa ma dezbrace
Eu sa strig; "Asta chiar ca imi place!"
Sa se supere nitel:
"Astazi nu esti al meu!"

Si atunci cand ne certam
Cand eu urlu si ea e furioasa
Sa imi strige "Vreau copii!"
Si sa fie cu mult mai frumoasa
Eu sa nu stiu ce sa spun
Si s-o intreb: "Ne casatorim?"

P.S. Comentariile sunt inchise.
P.P.S. Stii, mi-e dor de primul nostru mai. Mi-e dor sa imi spui tu: "Ne vedem astazi?"... Mi-e dor sa imi spui tu: "Stai in bratele mele". Mi-e dor sa imi spui tu: "Saruta-ma". Si mi-e dor sa imi arati, intr-o zi de 15, cat de mult ma iubesti...

Ingerul noptii

2011-01-02T15:51:00.002+02:00

"Sa te indragostesti inseamna sa te predai. E un mare sacrificiu. Poate fi foarte infricosator."
Becca Fitzpatrick

Dar, in cele din urma, acest sacrificiu merita. Iubirea este singura care iti poate exploata la maxim personalitatea si capacitatea de a fi uman. Este singura care poate da un sens intregii tale existente. Ce rost au toate lucrurile materiale si perisabile daca nimeni nu este langa tine pentru ca isi doreste cu adevarat asta? Cu ce te ajuta succesul daca nu exista o persoana care sa te iubeasca si in cele mai intunecate momente ale vietii tale? Care sa stea langa tine. Uneori nici nu e nevoie sa-ti vorbeasca. Doar sa stii ca nu esti singur. Ca nu vei fi niciodata. Pentru ca ai un inger pazitor...

Titlul si citatul nu sunt puse la intamplare. Cu o zi inainte sa se termine 2010, am citit o carte de Becca Fitzpatrick intitulata"Ingerul noptii". Aveti incredere sa va predati in fata Marelui Sentiment. Cel mai rau lucru care vi se poate intampla este sa traiti.

P.S. Pentru Valy:
ILL STAND BY YOU!-PRETENDERS

Oh, why you look so sad?
Tears are in your eyes
Come on and come to me now

Don't be ashamed to cry
Let me see you through
'cause I've seen the dark side too

When the night falls on you
You don't know what to do
Nothing you confess
Could make me love you less

I'll stand by you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you
I'll stand by you

So if you're mad, get mad
Don't hold it all inside
Come on and talk to me now

Hey, what you got to hide?
I get angry too
Well I'm a lot like you

When you're standing at the crossroads
And don't know which path to choose
Let me come along
'cause even if you're wrong

I'll stand by you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you
I'll stand by you
Take me in into your darkest hour
And I'll never desert you
I'll stand by you

And when...
When the night falls on you, baby
You're feeling all alone
You wont' be on your own

I'll stand by you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you

I'll stand by you
Take me in into your darkest hour
And I'll never desert you
I'll stand by you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you
I'll stand by you
Won't let nobody hurt you
I'll stand by you

Dorinta de Craciun

2010-12-23T18:56:00.000+02:00

"Ce-ar fi fost, ce-ar fi fost, ce-ar fi fost daca... Cum ar fi daca am sti ce ne aduce ziua de maine? Oare am repara totul? Oare am putea?"
Cecelia Ahern

Da, cred ca am putea. Cred ca orice dorim in lumea asta e posibil. Pentru ca destinul e in mainile noastre. Da, uneori ni se intampla lucruri incredibile despre care ne place sa spunem ca Dumnezeu a vrut sa avem parte de ele. Alteori, traim clipe ingrozitoare, suntem martori la diferite tragedii sau cei dragi noua le traiesc si de aceasta data, acelasi Dumnezeu care a hotarat odata sa fim atat de fericiti, este neinduplecat si pretinde ca nu ne vede zbatandu-ne. De ce ar trebui sa facem responsabil pe altcineva, fie el Marele Om, pentru ce ni se intampla? De ce nu putem intelege ca, din momentul in care am hotarat sa traim, adica din momentul in care ne-am nascut, suntem singurii responsabili pentru viata noastra si mai ales, pentru deciziile noastre? De ce sa ne mintim ca a fost soarta sau destinul sau cum vreti sa-i spuneti, cand de fapt suntem singurii capabili sa apasam butonul? Pentru toate celelalte forme de viata, el ramane un buton, dar noi suntem singurii care stim cum functioneaza. Care intelegem riscurile si avantajele. Care gandim. Si mai ales, care alegem. Asa ca nu-mi pasa de circumstante sau de soarta. Nu-mi pasa de cuvintele goale pe care le-am tot auzit fara sa le vad sustinute de vreo actiune. Nu-mi pasa de ambitii si de orgolii nejustificate. Pentru ca poimaine e Craciunul. Si razboiul se sfarseste... daca vrei asta.

P.S. Am o singura dorinta de Craciun. Vreau ca razboiul sa se sfarseasca. Si sa nu dai vina pe destin daca nu va fi asa. Tu ai vointa, el ramane un simplu concept...

If only given one wish for Christmas
A lot of things would truly come to mind
I’d think of everything from snow to trees and mistletoe
But only this one wish would touch my heart

My only wish for Christmas is you
You’re the only gift I wanted but had to choose
Above all presents big and small, you’re the greatest gift of all
My only wish for Christmas is you

I don’t need all those fancy decorations
I’d do without my mother’s pumpkin pie
I’d give up all the Christmas cards just to have you in my arms
That's why my only wish this year is you

My only wish for Christmas is you
You’re the only gift I wanted but had to choose
Above all presents big and small, you’re the greatest gift of all
My only wish for Christmas is you

Your love means more than colored lights, more than snowy winter nights
A present any shape or size can’t match the beauty of your eyes
Of all the things I could receive, you’re the only gift I need
My only wish for Christmas is you

My only wish for Christmas is you
You’re the only gift I wanted but had to choose
Above all presents big and small, you’re the greatest gift of all
My only wish for Christmas is you

Schimbare ?

2010-12-22T00:18:00.005+02:00

Iubirea ne schimba? Poate. Daca dorim asta. Daca nu suntem deja perfecti pentru cel de care ne indragostim. Dar oare daca nu suntem perfecti de la inceput vom fi vreodata? Si daca vom fi, pe cine va iubi celalalt, o copie ireala a noastra? O incercare esuata sau nu de a fi altcineva? Se poate numi in cazul acesta ca ne iubeste pentru ceea ce suntem? Pentru defectele pe care le avem? Pentru modul in care ne sta parul cand ne trezim dimineata? Pentru felul in care radem? Pentru slabiciunile pe care le avem? Nu. Iubirea nu trebuie sa schimbe pe nimeni. Iubirea inseamna acceptare. Prima data, ii vom iubi celuilalt calitatile, este un lucru firesc. Dar cu adevarat important si dificil este sa invatam sa-i iubim punctele slabe. Momentele in care nu are chef de nimic. Momentele in care este mofturos si plictisit. Momentele in care nu iti raspunde la telefon. Momentele in care este irascibil si necomunicativ. Momentele in care te intrebi: "De ce nu plec odata?"... Daca nu-ti vine imediat raspunsul: "Pentru ca il/o iubesc", e clar ca nu ai putut trece de prima faza a iubirii. Si daca nu treci din prima, nu are rost sa te amagesti ca iubesti.

Se dau foarte multe definitii iubirii. Care este cea reala? De fapt, nu exista. Un lucru este insa cert: nimeni nu e perfect. Insa, pentru fiecare dintre noi, cineva e uimitor doar pentru ceea ce este.
Iar, in cazul meu, continuarea raspunsului "Pentru ca il iubesc" este aceasta: "Si pentru ca nu exista un singur lucru ce l-as schimba la el".
Pentru ca fiecare defect, fiecare stare de-a lui negativa il face perfect... Pentru ca daca vreodata ar fi altfel, eu mereu voi iubi omul pe care il stiu de la inceput... Care l-am vazut prima data. Pentru ca acela este cu adevarat el.

Dar... oare eu sunt asa pentru el? ...

P.S. Atunci cand vrei un raspuns la intrebarea: "Iubesc?", Bruno Mars ti-l poate da prin cantecele sale.

"When I see your face
There's not a thing that I would change
Cause you're amazing
Just the way you are
And when you smile,
The whole world stops and stares for a while..."
Bruno Mars - Just The Way You Are

"They said it wouldn't work, but what did they know?
'Cause years have passed and we're still here today..."

"It's a beautiful night,
We're looking for something dumb to do.
Hey baby,
I think I wanna marry you."

Si daca ...

2010-12-19T18:29:00.004+02:00

Oare de cate ori trebuie sa cad ca sa inteleg pana la urma diferenta dintre cuvinte si fapte? Oare de cate ori trebuie sa pun intrebarea "De ce?" ca sa inteleg ca niciodata nu voi primi un raspuns real la ea ? Oare cat trebuie sa mai lupt pentru ceva ce ar fi normal sa se intample de la sine ? Si oare cate Craciunuri trebuie sa mai plang ca sa am si eu in cele din urma unul cu adevarat fericit ? El a spus... ca niciodata nu va trebui sa mai lupt. Ca niciodata nu va trebui sa mai plang. Ca inima mea este in siguranta cu el. Ca pot sa imi las garda jos pentru ca el ma va proteja. Si acum? Ascult cuvintele... Dar nu vad faptele. Nu cele pe care ar trebui sa le vad. Nu pe cele pe care a promis ca le voi vedea. Nu se compara nimic cu sentimentul de a fi singur pe campul de lupta. Trecutul, prezentul, viitorul, timpul, Infinitul, Dumnezeu, demonii, ingerii, amintirile, promisiunile, toate se afla in fata mea, cerandu-si fiecare partea din sufletul meu... Din viata mea. Iar el, cel care sustinea ca fericirea mea e tot ce conteaza, refuza sa ma priveasca. Refuza sa ma ajute. Refuza sa ma auda. Refuza, refuza, refuza...
"Si daca..."

Si daca doar m-ai strange de mana, respirand usor pe buzele mele, fara sa vorbesti, fara sa asculti, doar simtind ? Cat de tare ar putea sa doara asta ? De fapt, chiar te-ar durea ?
Incearca numai... Priveste-ma...

P.S. Astazi am vazut un film extraordinar. Se numeste "Letters to Juliet". Ar putea fi descris in multe feluri, dar pentru mine e suficient un cuvant: Verona. Orasul uneia dintre cele mai frumoase povesti de iubire a tuturor timpurilor: "Romeo si Julieta". Acolo, inca exista Casa Julietei unde oamenii vin si lasa mesaje de dragoste sau, in cazul barbatilor, isi declara sentimentele in fata balconului in care, pentru acele cateva clipe, se afla iubita lor. Filmul are la baza o scrisoare lasata de o femeie in acel loc, in urma cu 50 de ani, pe care o tanara americanca o gaseste si decide sa ii raspunda. Ce poate face pe cineva sa se intoarca din Anglia, dupa 50 de ani, cautand pe cineva care e posibil chiar sa nu mai traiasca ? Aceste cuvinte:
"Si" si "dacã" sunt douã cuvinte inofensive asa cum orice cuvânt poate fi. Dar puse împreunã, unul lângã altul, au puterea de a te bântui tot restul vietii. "Si daca?"..."Si daca?..."Si daca?"... Nu stiu cum se terminã povestea ta. Dar dacã ceea ce ai simtit a fost dragoste adevãratã, atunci nu este niciodata prea târziu. Dacã a fost adevãrat atunci, de ce nu ar fi si acum ? Trebuie doar sã ai curaj sã-ti urmezi inima."

P.P.S. Cand am scris primul paragraf am avut o melodie in minte, dar acum simt ca nu mai are rost sa o las aici. In schimb, voi lasa ceva mai bun decat acea melodie:

Din nou 15 ...

2010-12-15T15:17:00.009+02:00

Si pentru ca e 15 ... Din tot ce ai zis si ai facut, tot ce mai stiu acum este ca tu esti cel pe care il asteptam... Si pe care-l voi iubi chiar si dincolo de eternitate. Pentru ca indiferent unde ne va duce viata, tu vei fi in preajma mea, tinandu-ma de mana. Facandu-ma fericita.

Dar degeaba este 15 ...

Nu ma lasa sa cad.

Daca ma iubesti.

Lenka - Don't let me fall

Underneath the moon, underneath the stars
Here's a little heart for you
Up above the world, up above it all
Here's a hand to hold on to

But if I should break, if I should fall away
What am I to do?
I need someone to take a little of the weight
Or I'll fall through

You're just the one that I've been waiting for
I'll give you all that I have to give and more
But don't let me fall

Take a little time, walk a little line
Get the balance right
Give a little love, gimme just enough
So that I can hang on tight

We will be alright, I'll be by your side
I won't let you down
But I gotta know no matter how things go
That you will be alright

You're just the one that I've been waiting for
I'll give you all that I have to give and more
But don't let me fall, don't let me fall

Underneath the moon, underneath the stars
Here's a little heart for you
Up above the world, up above it all
Here's a hand to hold on to

You're just the one that I've been waiting for
I'll give you all that I have to give and more
But don't let me fall

You'll be the one that I'll love forever more
I'll be here holding you high above it all
But don't let me fall

Regele meu ...

2010-12-13T19:34:00.002+02:00

Atunci cand credeam ca nimic in lumea asta nu ma mai poate aduce vreodata in spatele zidurilor castelului, iata-ma din nou, privind neputincioasa lumea din prapastie si fara vreo posibilitate de ma prabusi spre normalitatea reprezentata de ea... Nu vreau sa fiu aici, nu vreau sa am ratiune, nici orgoliu, niciun sentiment rece si calculat care sa-mi zdruncine sufletul bolnav... Vreau liniste, dragoste, intelegere, caldura. Fericire. Nu vreau cuvinte. Nici macar unul, oricat de frumos sau de crud ar fi... Am auzit suficiente cuvinte. Am privit de suficiente ori diferentele ireale dintre ele si faptele lui... Fat-Frumos ? Nu, e prea mica aceasta comparatie. Rege ar fi mai potrivit. Un rege nemilos. Un rege care vorbeste despre loialitate doar din celalalt sens... Un rege care proclama razboi cand regatul sau cere pace... Un rege care incheie aliante doar ca ceilalti sa nu se astepte la un viitor atac... Un rege care nu asculta, ci doar hotaraste. Dar, totusi, regele meu. Sunt inchisa intre zidurile devotamentului meu fata de el, in tacere si indiferenta, aceleasi dintotdeauna, de parca acele cuvinte nici n-ar fi existat... Vreau sa-l ating, sa-l vad, sa-l aud, sa revenim in realitate, la noi.
Dar ii aud deja tonul ironic: "Vrei"...

Si tu poti. Iar daca ma iubesti, trebuie sa si vrei...

T.I. - Castle Walls (feat. Christina Aguilera)

El

2010-11-22T18:48:00.001+02:00

Iubit? Suflet pereche? Cel mai bun prieten? El este mai mult decat toate astea la un loc. Este mai mult decat am indraznit vreodata sa sper sa fie... Este exact ce am eu nevoie pentru a trai, pentru a fi fericita...

De data asta nu mai am niciun motiv sa renunt. Pentru ca nu asta te va face pe tine fericit. Ci... eu...

Asa nici tu nu ai niciun motiv sa nu vii exact acum la mine, sa ma strangi tare in brate si sa-mi spui doar atat: "Pentru totdeauna"...

Opreste-l ...

2010-11-19T17:12:00.001+02:00

"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire, - si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea."
Lucian Blaga

Cu alte cuvinte, risc tot ce am simtit vreodata in numele prezentului. E atat de greu sa stiu ca inca imi pasa... Nu vreau sa-mi pese. Nu vreau sa simt nimic. Imi voi lasa inima in urma. De fapt, e pe jumatate moarta. Doamne, a fost ciudat sa te vad din nou. Da, cred ca ne-am mai vazut si inainte. Intr-o perioada in care voiam sa grabesti timpul. Acum te rog sa-l opresti. Nu-l lasa sa-mi otraveasca sufletul. Nu-l lasa sa-mi imbolnaveasca mintea. Nu-l lasa sa-mi arate inca o data cine este el...

P.S. "I can say it but you won't believe me
You say you do but you don't deceive me"...
Stars - Dead Hearts

Cu voce tare

2010-11-17T19:58:00.001+02:00

Cine sunt eu cu adevarat? Greu de spus. De fapt imposibil. Dorinta mea de a fi mereu altfel decat ceilalti a sapat adanc in personalitatea mea si a pus un singur om in centrul universului meu pentru care am mers pe toate caile posibile si imposibile ale... acelui sentiment. De fapt, el este singurul care imi cunoaste sufletul. Nu in totalitate, pentru ca in acest caz ar fi fost acum aici, langa mine, dar in proportie de 90% cu siguranta. E o parte din mine pe care numai el o stie, pe care nimeni altcineva nu o va putea vreodata vedea, dar care exista si de care imi aduc aminte doar cand il vad si... ascult muzica. E placut sa aud melodii care spun cu voce tare ce eu doar gandesc. Cum este cazul multor piese de pe ultimul album al Rihannei, "Loud". Desi am crezut la inceput ca va fi un esec total, la o ascultare mai atenta mi-am dat seama ca este departe de a fi asa. Putere, dragoste, ura, slabiciune, durere, pasiune ar fi cateva dintre cuvintele care ar putea descrie albumul. Eu una am fost incantata sa ma "vad" in unele versuri.Mi-a amintit de cele mai frumoase momente din viata mea, de zeci de sentimente amestecate intr-un singur sarut, intr-o singura atingere... Mi-a amintit de simetrie. Si de jumatati perfecte. Si de chipul lui fericit, desi atat de obosit...

P.S. A trecut o saptamana dar parca a trecut un secol. Melodia acesta nu e o recomandare. Este pentru tine. Nu imi este dor de tine, Valy. Pur si simplu, as sta intr-o camera plina cu paianjeni doar daca as sti ca dupa aceea te voi vedea. Oare ce inseamna asta? Tu stii mai bine.
Rihanna - skin

P.P.S. Piese care merita sa fie ascultate de pe "Loud":
Rihanna - Complicated www vitanclub net

Rihanna - S&M www vitanclub net

Rihanna - fading

Rihanna - man down

Iti mai aduci aminte ?

2010-11-16T17:44:00.001+02:00

Later edit: "Daca doi oameni sunt facuti pentru a fi impreuna, atunci isi vor gasi drumul unul spre celalalt".
Chuck Bass ( Gossip Girl )

Iti mai aduci aminte atunci cand voiai sa pleci si eu ma intorceam pentru un ultim sarut sarindu-ti in brate, iar tu ma tineai sus, in timp ce iti tot ziceam: "Sa nu ma scapi, sa nu ma scapi..." ? Iti mai aduci aminte ca intr-una din acele nopti a fost ploaie de stele ? Stii ce dorinta mi-am pus, dragul meu ? Stii ce menire dificila are steaua mea ?

Sa nu uiti niciodata ... ce... simt pentru tine.
Mereu te voi sustine. Indiferent daca sunt langa tine sau nu.

P.S. "I'd rather be wrong
Than hope that I'm right
'Cause I can't go on with this all inside..."

Si repet intrebarea... Dar tu ?

Nu mai folosi cuvinte... Vezi, nici eu nu mai am cuvinte. Cuvintele mele se afla acolo unde este si inima mea. La tine. Ai grija de ele... Arata ca ai grija...

The social network

2010-11-15T20:29:00.004+02:00

Sincer, au fost rare ocaziile cand am spus despre un film ca este genial. Sau despre orice lucru. E un cuvant mare pe care il folosesc in situatii cu totul speciale. Nu m-as fi asteptat ca noul film al lui David Fincher sa se afle intr-o astfel de situatie, dar iata ca s-a intamplat. Sa creezi un site nu e ceva usor. Dar sa creezi un site cu 500 de milioane de utilizatori pornind de la infima suma de 1000 $... cu siguranta este un lucru imposibil de realizat. Iata ca pentru Mark Zuckerberg, directorul executiv al Facebook-ului a fost posibil. Ce inseamna sa fii directorul executiv al unei astfel de companii? Multa munca, in primul rand. Si in al doilea, sa fii genial. Simplu, nu-i asa? Cred ca acest film ar putea schimba multe mentalitati daca oamenii care il vad nu sunt obtuzi in gandire. Poate ca nu vei putea deveni al doilea cel mai tanar miliardar din lume ( primul loc e ocupat deja de Zuckerberg ), dar cu siguranta poti schimba lumea. Pentru ca, sa fim seriosi, lumea inseamna acum Internet. Lumea incepe cu www si se termina cu .com. Sa stii sa o utilizezi dupa bunul tau plac, sa o faci sa arate cum vrei tu si pe deasupra sa mai castigi si bani din asta, inseamna in zilele noastre sa fii genial. Revenind la film... am fost impresionata din mai multe motive. Cele care tin de poveste le-am tratat ( mai mult sau mai putin, dar e genul de film despre care daca spui prea multe spui de fapt totul ), asa ca imi ramane de vorbit despre prestatia actorilor. Jesse Eisenberg a fost perfect pentru rolul lui Mark Zuckerberg, Andrew Garfield a jucat de asemena impecabil rolul co-fondatorului Facebook, Eduardo Saverin ( cel care a investit cei 1000 $ la inceput ), iar Justin Timberlake a fost o surpriza placuta ca actor.
Ce ar fi de inteles din acest film este ca nu sa-ti faci o retea de socializare e cool ( toata lumea are, toata lumea vorbeste despre asta, toata lumea e obsedata de asta - prietena lui Eduardo evidentiaza excelent acest aspect intr-o scena din film ), ci sa fii "creierul" unui astfel de proiect e cool. 11,5 miliarde de dolari ( suma la care a fost evaluat Facebook anul acesta ) este o suma "acceptabila", as zice eu. Insa, ca oricare alt proiect are si dezavantaje: "Nu ajungi la 500 de milioane de prieteni fara sa-ti faci cativa dusmani"...

Trailer-ul oficial:

P.S. Un sfat. Traiti-va viata. Retelele de socializare sunt o prostie, prietenii vostri sunt oamenii care va sunt alaturi nu cei care va dau "Like" la poze. Sau comentarii. Nu fiti simple profiluri pe Internet. Alegeti sa fiti umani. Vizionare placuta!

Dar tu ?

2010-11-13T20:44:00.001+02:00

"O voi face din nou daca trebuie, nici nu e nevoie sa intrebi, iubitule, tu ma pui in miscare..."

Dar tu ? ...

Pentru Valy.

P.S. Nu raspunde acum. In fond, mai e o luna si jumatate pana la Revelion.
P.P.S. Raspunsul nu-l astept aici deci comentariile sunt inchise.

Nelly & Kelly Rowland - Gone (Dilemma part2)

Gone, she got me gone
girl you know you got me gone

Nelly got me gone, gone, gone
don’t you know you got me gone

Remember that chick that used to live right up the block from me
I seen her yesterday and she still fly
she still right, still tight, still fine
yep I still wanna make her mine
I want much more than just a moment
she I ain't tryna lease or try to rent I’m tryna own it
yeah, this time I’ll make my move, this time I’ll show improve
to prove that I’m really irreplacable
plus I don’t know if she’s ever been told
but I got whatever she needs, yeah
and whichever way we go
no one could ever take what we’ve got right here between one another
don’t care what they say, you could be my lover
and if it's in love baby, I wanna fall
just promise me baby you’ll be here, through it all

I’ll do it again if I have to
throw this money at you,
girl you know you got me gone

I’ll do it all again if I have to
you aint gotta ask boo
boy you know you got me gone

Kelly got me gone, gone, gone
girl you know you got me gone

Nelly got me gone, gone, gone
boy you know you got me gone

You know I still got the love for you baby (baby)
you know you still be driving me crazy (crazy)
and all of my heart will forever be yours
and no one could ever break what we’ve got right here between one another
don’t care what they say, you could be my lover
and if it's in love baby I wanna fall
just promise me baby, you’ll be here through it all

I’ll do it again if I have to
throw this money at you,
girl you know you got me gone

I’ll do it all again if I have to
you aint gotta ask boo
boy you know you got me gone

Kelly got me gone, gone, gone
girl you know you got me gone

Nelly got me gone, gone, gone
boy you know you got me gone

Look shawty I’ve done told you once
pay attention I’mma tell you twice
I’ve been around the world but I’ve never met a girl like you in my whole life
there’s somthin’ you need to know
you make me wanna get physical
you make me wanna get intimate, into it
I’m fixing the plug
All my heart and all my time
I give you anything you want baby just name your price
what’s mine is yours,
yours is mine
trust me that's a fact girl
you ain't gotta ask girl
I don’t know if you’ve ever been told girl
but I’ve got whatever you need, girl
and whichever way we roll
no one could ever take

no one could ever take what we’ve got right here between one another
don’t care what they say, you could be my lover
and if it's in love baby, I wanna fall
just promise me baby you’ll be here, through it all

Gone, gone gone, gone, gone

Demoni

2010-11-10T17:30:00.000+02:00

Daca ar exista un cuvant sa-mi atinga sufletul si sa-mi opreasca pentru o singura clipa toata durerea, l-as urla pana cand nu as mai putea vorbi... Dar nu exista. Pentru ca esti al naibii de perfect pentru mine. Pentru ca merit asta. Iti merit rautatea. Te merit. Pentru ca si eu sunt la fel. La fel de egoista. La fel de nepasatoare. La fel de cruda. Te-am ranit de tot atatea ori cat m-ai ranit si tu pe mine. In feluri diferite, desigur. Dar mai conteaza? Toti acesti demoni se hranesc cu viata mea, imi bantuie noptile si imi intuneca viitorul. Care e totusi diferenta dintre mine si tine? Ce simtim? Sau de fapt nu exista vreo diferenta? Sau tu chiar ai acelasi sentiment nenorocit pentru mine care te va face sa alergi inapoi de indata ce vei ajunge din nou acolo? De cate doze de "Iasi" ai nevoie sa stii ca nu te poti lupta cu dorinta? De cate ori trebuie sa ne spunem "Adio" ca sa intelegi ca acest cuvant nu exista pentru cei care se... Pentru cei care... Ei bine, pentru cei ca noi.

Decizii... Bune? Rele? E in regula. Bun venit in lumea mea ciudata. De ce faci asta? De ce fac asta? De ce facem asta? Atatea intrebari... Demonilor, luptati cu mine cat vreti. Criticati-ma. Strigati ca nu ma iubeste. Ca nu m-a iubit niciodata. Dar ultimul gest ii apartine lui. Si daca gresiti, veti disparea... pentru totdeauna.

P.S. "Pretty, pretty please
If you ever ever feel
Like you're nothing
You're fucking perfect to me".

Pink - Fuckin Perfect

Eroul meu...

2010-11-08T19:57:00.005+02:00

Cauta-ma... in sufletul tau. Sunt acolo, eroul meu? Imi auzi bataile inimii? Nu trebuie sa fim doi masochisti... Nu trebuie sa ne amagim. Doar lasa-ti pentru o singura data sentimentele sa vorbeasca... Cu voce tare. Si ingerii vor renunta la schemele lor diavolesti... Iar cuvintele nu vor mai fi niciodata violente... E atat de usor sa fii fericit... Dar depinde de amandoi sa mentinem asta.
Da-mi mana ta... Si nu-mi mai da drumul... Indiferent cat de strans ma tii... Niciodata.

P.S. Cred ca un mesaj mai profund decat cel pe care-l transmite melodia aceasta nu poate exista. Uneori exista cuvinte pentru sentimente. Dar dragul meu, eu ma multumesc cu gesturi...

Rihanna ft Eminem - Love The Way You Lie Part 2

On the first page of our story
the future seemed so bright
then this thing turned out so evil
I don't know why I'm still surprised
even angels have their wicked schemes
and you take that to new extremes
but you'll always be my hero
even though you've lost your mind

Just gonna stand there and watch me burn
but that's all right because I like the way it hurts
just gonna stand there and hear me cry
but that's all right because I love the way you lie
I love the way you lie
Ohhh, I love the way you lie

Now there's gravel in our voices
glass is shattered from the fight
in this tug of war, you'll always win
even when I'm right
'cause you feed me fables from your hand
with violent words and empty threats
and it's sick that all these battles
are what keeps me satisfied

So maybe I'm a masochist
I try to run but I don't wanna ever leave
til the walls are goin' up
in smoke with all our memories

This morning, you wake, a sunray hits your face
smeared makeup as we lay in the wake of destruction
hush baby, speak softly, tell me I'll be sorry
that you pushed me into the coffee table last night
so I can push you off me
try and touch me so I can scream at you not to touch me
run out the room and I'll follow you like a lost puppy
baby, without you, I'm nothing, I'm so lost, hug me
then tell me how ugly I am, but that you'll always love me
then after that, shove me, in the aftermath of the
destructive path that we're on, two psychopaths but we
know that no matter how many knives we put in each other's backs
that we'll have each other's backs, 'cause we're that lucky
together, we move mountains, let's not make mountains out of molehills,
you hit me twice, yeah, but who's countin'?
I may have hit you three times, I'm startin' to lose count
but together, we'll live forever, we found the youth fountain
our love is crazy, we're nuts, but I refused counselin'
this house is too huge, if you move out I'll burn all two thousand
square feet of it to the ground, ain't shit you can do about it
with you I'm in my f-ckin' mind, without you, I'm out it

Inca o data

2010-10-31T11:22:00.004+02:00

"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Intaia Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, Capitolul 13, Dragostea si bunurile ei

P.S. Pentru tine.
HI Q - Inca O Data ...

Cum fiecare strada duce tot la tine,
Orice femeie imi vorbeste tot de tine,
De aceiasi noi, acelasi sarut....

Pe langa tine niciodata nu-i racoare,
Ardeai mai tare decat cel mai tare soare,
Era cald cu tine, iarna la mare....

Mai da-mi o data,
Inca o data,
Inima ta pe mana mea...
Ultima data,
Inca o data,
Inima ta pe inima mea...
(2x)

Toate versurile astea-s pentru tine,
Toate cuvintele din lume-s prea putine,
Sa-ti spuna azi, Te Iubesc!

Mai da-mi o data,
Inca o data,
Inima ta pe mana mea...
Ultima data,
Inca o data,
Inima ta pe inima mea...

Mai lasa o data, fericirea sa mai stea...
Mai lasa-ti o data inima pe inima mea...

Mai da-mi o data,
Inca o data,
Inima ta pe mana mea...
Ultima data,
Inca o data,
Inima ta pe inima mea...

P.S. 2 Am putea castiga amandoi lupta aceasta... Pentru ca cel mai important lucru din lume este el, Marele Sentiment. Pentru el, orice sacrificiu pare mic. Absolut orice sacrificiu...

Sfarsit de mai

2010-10-29T22:40:00.001+03:00

Ma aflu in fata lui Dumnezeu pentru prima data, dupa ani intregi de intuneric.
- Cine va muri dintre noi doi? Il intreb, fara sa stiu macar de ce.
- Cu siguranta nu eu.
- Si cine va castiga lupta aceasta?
- Cu siguranta nu eu, repeta El, ferindu-Si cu durere privirea de a mea...

Golden haze,
Another morning feels like yesterday.
End of may...
Now you're gone and there's still bills to pay.
And you know it doesn't help to make believe, you're sitting next to me.
It doesn't help, to make believe that you are right behind me
Saying it's okay.

Longer days,
More time to sit and watch the pendulum sway.
In quiet rage I'm staring at this empty notebook page.
In times like these you feel like you are done with feeling,
You feel you want to stop the pain from healing
Because you feel like you're the only one who's ever felt this way.

Some days in a daze, there's brighter days.
Funny how the feeling never stays,
But I know I'll have to come to terms when I'm awake,
Thinking about you is the icing on the cake.
Makes me realize the fact you're gone for good for goodness sake.

Golden haze, another morning feels like yesterday.
End of may, a year is gone and I still feel this way,
When we meet again I'll ask you how you're doing
And you'll say fine and ask me how I'm doing

And then I'll lie and I'll say ordinary, It's just an ordinary day.

Mereu zece...

2010-10-28T22:17:00.001+03:00

"Nu vreau sa traiesc aceasta viata fara tine..."

Sentimentele mele nu au nevoie de cuvinte pentru a fi exprimate. Nici macar n-au nevoie de mine. Singura prezenta de care au nevoie pentru a exista este a lui. Cel caruia ii dedic fiecare celula din mine, fiecare vena, fiecare bataie a inimii. Incepand de azi, voi lasa muzica, gesturile, privirea, atingerile, sa spuna ce eu nu mai pot... Sufletul imi vibreaza de iubire si durere, dar ce reprezinta aceste cuvinte cu adevarat? Pentru fiecare au un alt inteles, iar intelesul meu a depasit de mult capacitatea umana, superficiala de a le percepe. Nu, nu sunt un super-om pentru simplul fapt ca prefer sa cred in lucruri dificil de atins. Vreau, la fel ca toti ceilalti, sa fiu fericita. Insa, spre deosebire de ceilalti, eu ma raportez la o singura persoana cand vine vorba de fericire. Este el sau nimic. Pana acum am zambit cand nu am simtit sa o fac, am glumit atunci cand in interior ma intrebam ce mai caut eu in lumea asta, am vorbit despre viitor cand pentru mine nu era sigura nici ziua urmatoare... N-o faceam din eroism, ci din lasitate. Pentru ca nu voiam sa aud intrebarea: "Dar ce ai patit?". Nici cliseul: "Va fi bine". Nici minciuna: "Voi fi alaturi de tine". Nu-l am decat pe el...

Nu sunt o persoana puternica, dragul meu. Imi pare rau ca te voi dezamagi. Dar voi lasa masca jos. Si masca nu este neputinta mea, cum credeai tu. Masca este optimismul meu. O sa mai fiu optimista doar atunci cand tu ma vei face sa fiu asa. Si nu prin cuvinte... Nu din obligatie... Ci pentru ca o simti. Pentru ca Marele Sentiment si eu suntem impreuna in inima ta. Dar pana nu voi sti asta... Renunt la tot. "Nu vreau sa traiesc aceasta viata fara tine..."

P.S. Voiam initial sa las doar aceasta melodie, cu versurile ei, dar pana la urma am scris mai mai mult decat as fi dorit.

P.S. 2 Acesta a fost articolul meu cu numarul 100 de pe acest blog si, cel mai probabil, ultimul in care vorbesc despre mine. Nu stiu daca voi mai scrie recenzii ( de orice tip ) sau ma voi limita la a lasa cate o melodie in urmatoarele postari. Nici nu stiu daca voi reveni pe blog. Depinde doar de el...
P.S. 3 Evident, comentariile sunt inchise.

Sale el Sol

2010-10-27T20:32:00.008+03:00

"Sale el Sol" este numele ultimului album al Shakirei, aparut pe 19 octombrie 2010. Recunosc, am fost sceptica in privinta lui, in ciuda faptului ca Shakira este o cantareata si o compozitoare exceptionala ("Underneath your clothes", "Illegal", "Don't bother", "La tortura", "Mon amour", etc.).Am crezut ca va fi un produs 100% latino in care va conta mai mult ritmul, iar versurile vor fi usurele si superficiale, ca in cazul primului single de pe acest album: "Loca".Din fericire, lucrurile nu stau deloc asa.Shakira este mai mult decat profunda in cantecele de pe "Sale el Sol", iar cel mai bun exemplu in aceasta directie este cu siguranta "Lo que más".Pentru a descrie albumul Shakirei cred ca sunt necesare doar doua cuvinte: sensibilitate si pasiune.Doi poli opusi, dar care isi regasesc mereu un numitor comun in viata noastra prin intermediul Marelui Sentiment.Cu siguranta va fi dificila aprecierea acestui album fara o buna intelegere a versurilor, dar unele piese transmit un anumit mesaj doar prin felul in care sunt cantate.Le voi lasa aici pe acelea care, in opinia mea, ar fi ramas perfecte in orice limba.

"Y te miro mientras duermes
Mas no voy a despertarte..."

Shakira - Lo Que Más

"No respondo a otro timón
Que a esta rara devoción por ti..."

Shakira - Devoción

P.S. Pentru ca si eu sunt... dependenta de tine.

Shakira - Addicted To You

Paradis

2010-10-18T18:54:00.001+03:00

Sunt din nou acasa.Ii ascult cuvintele si stiu ca s-a schimbat totul, ii sarut buzele si stiu ca nu s-a schimbat nimic.Trecut, prezent, viitor...Mai conteaza?Toate se ravarsa una intr-alta, iar viata mea nu e decat un preludiu pentru moarte, eternitate, sau ce va fi dincolo...Nimic nu conteaza in afara de acea clipa de iubire, acea clipa pentru care ingerii ar muri si demonii ar ucide...Acea clipa de nebunie, disperare, suferinta si putere, in care simti ca detii controlul intregii lumi ca, peste doar cateva minute, sa iti dai seama ca nu tu esti nici primul si nici ultimul om din istorie...Dar cum m-as putea gandi la ce se va intampla dupa cand el ma tine in brate si mirosul pielii lui imi vindeca mintea bolnava?Oare este vreo sansa sa nu mai ma pierd niciodata prin ceata Infernului?

Sunt din nou acasa... Si nu vreau sa mai plec vreodata din locul meu perfect.Pentru ca tu meriti tot timpul din lume.Nu vreau sa traiesc lucruri abstracte, nu vreau sa aud cuvinte mai grele decat sentimentele pe care le exprima...Nu te vreau decat pe tine.Fara alte introduceri.Doar Paradis.

P.S. Pentru tine.

Cuvinte...

2010-10-06T20:57:00.000+03:00

Cuvinte lipsite de substanta si de sens imi navalesc in minte, incercand sa explice ce nu poate fi explicat... Vreau sa le asez in ordine, sa formeze o singura fraza care sa-mi descrie viata, sufletul, sentimentele. Dar stiu ca orice as spune se va conforma inevitabil unui cliseu. Si el nu este un cliseu. Este doar o persoana care a ales sa plece. Cu zgomot. Si cu urme de roti. Iar ploaia nu mai inceta... "Este vina ta"... Un refren absurd al unui cantec prost. Dar exista vreun cantec bun? "Te iubesc"... Sunt cuvintele care nu trebuie sa fie pronuntate niciodata. "A iubi" este verbul pentru care nu exista timpul trecut. Si nici cel viitor. Gramatical, da, este posibil, dar priveste... Undeva unde nu ai vrut niciodata sa privesti. Si vei sti ca nu exista. Ce inseamna "te iubesc"? Defineste-mi aceste doua cuvinte. Nu, nu vreau sa stiu o explicatie din DEX. Si nici una din carti. Si nici una abstracta despre nemurire si profunzime sufleteasca. Acele iaduri despre care pomenesc artistii, acele flacari care iti ard spiritul si iti dau palpitatii... Le-am trait pe toate. Nu exista culme a disperarii pe care sa nu fi ajuns. Nu exista vreo modalitate de tortura de care sa nu stiu. Pe care sa n-o fi simtit. Asa ca nu-mi vorbi de partea groteasca a iubirii. Vorbeste-mi de cea frumoasa. De cea care face oamenii fericiti. Nu, nu vreau nici aici definitii abstracte. Acel Paradis din care Dumnezeu i-a alungat pe Adam si Eva... L-am trait. Si da, exista perfectiune. Exista o parte a iubirii care te duce la Creator si te tine acolo, in lumea lui divina, pana cand... cineva musca din mar. Pana cand cineva se opreste din... visat. Crezi ca Adam si Eva au plecat din Rai pentru ca nu era bine acolo? Pentru ca nu erau fericiti? Normal ca nu. Au plecat pentru ca s-au saturat. Oamenilor nu le place perfectiunea. De aceea ei tot spun ca nu exista... Pentru ca nu o vor de fapt. Oamenilor le place drama. Le place suferinta. Le place sa se chinuie. Le place sa planga. Fericirea li se pare plictisitoare. Enervanta. Pai daca nu cunoastem intunericul care mai este frumusetea jocului? Si el doar m-a avertizat demult... Atat de demult incat nici nu cred ca isi aminteste. "Daca exista ceva dupa moarte, cu siguranta mi-as dori sa ajung in Iad"... Atunci nu i-am inteles cu adevarat cuvintele... Dar acum stiu. El nu vrea eternitate. Nici fericire. Nici perfectiune. Nici Raiul. Nici iubirea... Asa ca spune-mi. Ce este iubirea? Pentru ce ne mai indragostim daca nu vrem un "happy end"? Pentru ce atata amaraciune? Probabil nu ai un raspuns. Probabil nimeni nu-l are. Si probabil nici nu mai conteaza. "Creatia este o salvare temporara din ghearele mortii", spune Cioran. Voi lasa aceste cuvinte fara sens sa ma salveze... Si voi spune un cliseu: nu-mi pasa daca voi muri incercand sa te iubesc indiferent ce va urma.

P.S. Numai ca eu inteleg de ce esti in mintea mea.

Spin - Amintirea Ta

Uite de asta esti in mintea mea.
"I'm asking for your help,
I am going through hell,
Afraid nothing can save me
But the sound of your voice..."

Maroon 5 - How

O fantoma...

2010-09-27T19:15:00.002+03:00

Cat de departe poti merge cu aripile taiate? Cu inima moarta? Cu sufletul pierdut? Cu mintea suferinda? Cat te poti ascunde de ceea ce esti? De ceea ce simti? Cat poti nega ca realitatea este doar o iluzie a geloziei tale nestapanite, a iubirii tale bolnave? Cat de mult timp trebuie sa treaca sa iti intelegi noua ta pozitie in viata lui? O fantoma. Sunt necesare doar cateva secunde si un singur cuvant pentru a te descrie. Iti privesti bagajele de pe marginea trotuarului si nu stii in care parte sa mergi. Durerea iti apasa umerii, iar singuratatea iti intuneca si mai mult ratiunea, impingandu-te spre calea gresita, calea spre nebunie, spre neputinta, spre moarte. El isi tine ochii inchisi sau poate ca iti vede lacrimile necazute inca, dar se preface pana in ultima clipa pentru a te lasa sa pleci... Se apropie de buzele tale, cu aceeasi discretie dintotdeauna, atingandu-le usor, dorindu-si parca sa te ia in brate, sa te salveze din Infern, sa te ia cu el pana in acel loc al carui nume nici n-ai putea sa-l pronunti. Dar el nu-ti arata ce isi doreste cu adevarat, niciodata nu a facut-o.El iti arata ce trebuie sa vezi. Nepasare. Desconsideratie. Ura. Esti doar o fantoma in lumea lui. Una care ii bantuie visele. Una care ii umbreste aspiratiile. Una care ii rapeste autocontrolul. "Scoti ce e mai rau din mine"... Ti-a spus-o de atatea ori... Si stii ca este adevarat. La fel cum si el a facut cu tine. Dar cat te poti supraveghea cand iubesti? Cum poti vedea ceva daca esti orbit? Si acum din nou intuneric... Bagajele inca te asteapta la marginea trotuarului... El te roaga sa nu alegi cealalta cale. Sa nu ramai. "De ce vrei sa continuam cu asta?", te intreaba in timp ce-si lasa incet capul pe umarul tau... "Pentru ca asta e singura cale de a fi fericita", ii raspunzi... Si apoi realizezi ca nu asta conteaza. Ca nu tu esti importanta aici. Tu esti doar o fantoma. Iti ridici bagajele si pleci... sa-l faci pe el fericit.

P.S. Pentru tine, nu voi spune daca articolul acesta e personal sau nu. Dar tu stii. Si asta e tot ce conteaza.
"There's nothing worse than feeling like a ghost"...

B. O. B. - Ghost In The Machine

Nimic...

2010-09-18T20:46:00.002+03:00

Dispret.Singurul cuvant ce mi-a ramas in minte, imbolnavindu-ma si mai mult cu suflul lui toxic.Priveam in fata realitatea si simteam cum ma ameteste, cum imi taie aripile pentru totdeauna, lasand in locul lor doua urme insangerate ale unei fericiri doar aparente...Inima imi murise cu adevarat, sufocata de indiferenta lui, iar ultima ei bataie nu a mai trimis oxigen ci un aer inecacios, otravitor....Pentru o clipa nu am mai putut respira si sangele imi pata fata livida, fara sa stiu cum si daca l-as mai putea opri vreodata... "Zambeste", imi spunea el, fara sa se uite la mine macar, cerandu-mi imperios sa-l sarut pentru ultima data... Nu, sopteam eu, nu poate fi asa, tu nu ma iubesti si asta o sa ma innebuneasca si mai tare... Dar el nu ma mai auzea de mult... Tot ce conta era sa plece cat mai repede, fara sa dea explicatii si fara sa asculte nimic, avand aceeasi replica uzata si absurda: "O sa-ti revii, o sa vezi"... Da?Si cum oare o sa-mi revin?Cum poate cineva sa lipeasca la loc bucati infime de sticla?Cum poti sa inoti prin fum si totusi sa vezi ceva?Cum poti sa vezi cerul arzand si apoi sa fii acelasi?Cum poti sa te lupti cu zile intregi in care simti un singur parfum?Cum poti sa simti dispret pentru ceva ce ai adorat mai presus de orice?Nu, nu poti... Nu daca ai cunoscut sensul contradictoriu si ambiguu al iubirii. Nu daca ai inteles exact ce inseamna sa nu poti trai fara cineva, sa nu-ti poti inchipui viitorul fara ea... Sarutul lui mi-a ars si mai tare sufletul torturat de cuvintele si atitudinea lui, aducandu-l pe marginea abisului in cateva secunde... "E ultimul", a spus el dupa aceea, infigand si ultimul cutit in pieptul meu slabit... "Imi pare rau ca a trebuit sa simti dispretul pana in ultima clipa", i-am zis trantind usa in urma mea... "Nu", am auzit inainte sa plec, dar stiam ca nu se referea la sentimentele lui. Nu dupa tot ce mi-a facut... Nu dupa tot ce mi-a spus... Privindu-ma in ochi... Si inca ii simteam degetele pe fata mea... Moartea ma imbratisa prietenoasa, soptindu-mi: "Inca mai ai un suflet, cu toate ca nu mai ai o inima. Salveaza-ti-l. Demonstreaza-i Infinitului ca dragostea ta poate invinge orice... Inclusiv dispretul lui"... "Dar e imposibil.Iubirea trebuie sa vina din ambele parti sa functioneze", i-am zis, neincrezatoare. "Tu nu esti ca toti ceilalti oameni, ai uitat?Un om obisnuit ar innebuni, ar muri sau si-ar reface viata.Tu nu vei face nimic din toate astea pentru ca nu poti.Dar poti sa iubesti.Si asta o faci foarte bine.Iubeste-l.Pana la..."
"Ultima bataie a sufletului meu. E tot ce mi-a ramas. Si este irevocabil si neconditionat indragostit de el", am continuat eu, inainte sa dispara din fata mea si sa raman singura cu durerea...

P.S. Este de inteles ca nu permit comentarii la acest articol.

The Script - Nothing

Nu este o sursa de inspiratie. Este pentru el.
"I'm smiling but I'm dying trying not to drag my feet..."

Foto credit

Noutati

2010-09-15T22:28:00.002+03:00

Voi incepe prin a multumi tuturor pentru mesajele de ziua mea la care nu am raspuns cum am procedat in cazul apelurilor.O sa ma revansez eu, fetelor, promit. :)
Viata la 18 ani nu este nicidecum diferita, dar schimbarile probabil vor veni cu timpul, nu dintr-odata.Anul acesta nu am scris pe blog de 8 septembrie desi mi-am propus asta deoarece a fost o zi mai mult decat speciala in care am fost cu adevarat fericita.Normal ca asta i se datoreaza lui Valy si doar lui.Demonul meu angelic.Prietenul meu cel mai bun.Iubitul meu.Sufletul meu pereche.Am evitat foarte multa vreme sa ii spun pe nume cand am vorbit despre el in articolele mele.Nici de acum inainte nu o sa o fac pentru ca el inseamna mult mai mult de un nume.De un simplu cuvant.El reprezinta intregul meu univers.Fiecare loc din viata mea este ocupat de prezenta lui.De 3 ani si 4 luni.Pentru ca azi este din nou 15...Acel 15...
Dar stiu ca am promis un articol despre serialele ce le urmaresc, asa ca voi amana detaliile din viata mea personala pentru alta data.Si probabil intr-un alt mod, mai subtil.Ca de obicei.
True Blood a ajuns la finalul sezonului 3 duminica, pe 12 septembrie.Ii voi face o caracterizare succinta: a fost mai multa violenta decat in sezonul 2, mai putin sex si mult mai putina chimie intre Eric si Sookie sau intre Sookie si Alcide, cu toate ca in carte acesteia ii placea in mod evident de varcolac.Alan Ball, creatorul serialului, a spus ca vede intre Bill si Sookie o iubire adevarata si ca ar vrea ca lucrurile sa mearga intre ei.Viziunea lui, care in opinia mea, de cititor al cartilor lui Charlaine Harris, este una gresita s-a resimtit in aproape toate episoadele sezonului.Bill a inselat-o pe Sookie, a tradat-o ai apoi aproape a omorat-o, dar a scapat nevinovat de fiecare data.In schimb Eric, capabil sa moara la un moment dat, decat sa i-o dea pe Sookie lui Russell Edgington, regele vampirilor din Mississippi, a aparut intr-o lumina negativa aproape tot timpul.Iar acum, in ultima scena, Sookie a luat-o de mana pe Claudine si a disparut, pur si simplu.O legatura mai stransa intre protagonista si zane apare abia in volumul al optulea cand isi cunoaste strabunicul, dar nici in acel caz nu se gandeste sa plece in lumea lui fantastica.Iar Claudine trebuia sa traiasca printre oameni, nicidecum intr-un fel de Paradis inchipuit.Inteleg ca este necesar sa existe anumite diferente intre carti si serie si chiar ma bucur ca exista, atata vreme cand in final povestea ramane aceeasi in liniile ei mari.Dar asa... nu pot fi foarte incantata.Despre sezonul al patrulea, care ar trebui sa fie cel mai bun, nu se stiu inca foarte multe lucruri decat ca vor aparea si alte fiinte supranaturale, pe langa vampiri, varcolaci si vrajitoare.Eu tot ce sper este sa-l vad cat mai putin pe Bill.Nimic mai mult.
Un alt serial pe care il urmaresc si s-a terminat tot zilele astea, mai exact luni, 13 septembrie, este "Rizzoli and Isles".Serialul este tot o ecranizare, de aceasta data a cartilor scriitoarei Tess Gerritsen, "Ucenicul" si "Chirurgul".Desi ecranizarea este departe de a fi exacta ( abia in 2 episoade se simte cu adevarat influenta cartilor ), serialul ramane unul interesant si captivant, cu replici inteligente si crime iesite din tipar.Jane Rizzoli este detectiv la Omucideri, iar Maura Isles medic legist.Impreuna fac o echipa infailibila si cu adevarat mortala.Pentru ele nu exista secrete care se iau in mormant...Si nici criminali neprinsi.Voi lasa un trailer pentru a exemplifica mai bine ce spun.Va exista sezonul doi iar cand voi afla noutati le voi prezenta.

Pe 9 septembrie a reinceput "The Vampire Diaries".Primul episod ne prezinta o Katherine razbunatoare, o Bonnie mai hotarata ca niciodata, un Stefan mai puternic si un Damon... ranit.Surprinzator dar Damon este refuzat de cele doua mari iubiri ale sale: Katherine si Elena."It's always gonna be Stefan", ii zic amandoua.Pentru Katherine poate e real, dar pentru Elena?E o intrebare al carei raspuns probabil nici autoarea cartilor nu-l stie inca.Asa ca pentru moment sunt curioasa de cum va evolua personajul lui Caroline in postura de vampir.Va muri, la fel ca Vickie?Va trai si va invata sa se abtina de la sangele de om?Desi nu-mi displace de ea in serial, prefer sa moara.Nu prea vad nicio cale demna de atentie prin care sa evolueze personajul ei...Mai multe in episodul de maine si in fiecare joi de acum inainte.Aproape vineri dupa fusul nostru orar.
Pe 13 septembrie a revenit si "Gossip Girl" cu cel de-al patrulea sezon.Blair si Serena se bucura in continuare de vacanta lor in Paris, Dan crede ca a devenit tata, Nate foloseste "cartea neagra" a lui Chuck si isi cheltuie banii cu tot felul de fete, Vanessa redevine confidenta lui Dan, iar Chuck... ei bine Chuck nu vrea sa fie gasit.Cu o noua iubita si un nou nume, isi face aparitia in Paris, unde intalnirea lui cu Blair se anunta a fi inevitabila.Ce se va intampla mai departe?Vom afla cu timpul...

Ilumineaza-ma

2010-08-29T15:44:00.011+03:00

In original "Light me up".Este numele albumului prin care The Pretty Reckless isi face debutul pe scena rock-ului alternativ.O mare parte din succesul trupei i se datoreaza solistei si compozitoarei Taylor Momsen, cunoscuta ca Jenny Humphrey din Gossip Girl.Am fost uimita sa descopar cat talent poate sa aiba si ce teme delicate poate aborda prin cantecele sale o adolescenta de doar 17 ani, criticata in repetate randuri in ultima perioada pentru felul in care se imbraca si degajarea cu care fumeaza sau vorbeste despre sex.Insa nu hainele sau vorbele spun ceva despre noi.Nu ambalajul in general.Ci continutul.Iar o persoana care poate compune o asemenea muzica si poate gandi asemenea versuri este cu siguranta una valoroasa.Albumul este o combinatie de piese dark, chiar heavy, si piese soft, "luminate" de emotia iubirii si in acelasi timp "intunecate" de apropierea neasteptata a mortii."Moarte" nu in sensul ei literal, desigur, ci in cel artistic, referindu-se in mod special la moartea sufletului, a fericirii, a sperantei.Moartea ta, a constiintei tale, atunci cand te indragostesti.Desigur, nu intotdeauna se intampla asa, dar cand nu se intampla eu prefer sa zic ca nu este dragoste.Arata-mi un om care iubeste si in acelasi timp e lucid si eu iti voi arata Iadul.Dar sa revenim la album.In opinia mea, este cel mai bun pe care l-am auzit in ultima vreme si cu toate ca este unul rock, pentru mine are un efect ciudat de linistitor.O sa las aici melodiile care mi-au placut cel mai mult si va recomand sa le ascultati pe toate.Chiar merita timpul.Si banii, daca ar aparea albumul si la noi.Premiera in UK va fi maine iar in SUA pe 7 septembrie.

"Just tonight I will stay
And well throw it all away
When the light hits your eyes
It's telling me I'm right
And if I, I am through
It's all because of you"...

"I would die for you my love, my love
I would lie for you my love, my love (make me wanna die)
I would steal for you, my love, my love (make me wanna die)..."
~ The Pretty Reckless - Make me wanna die ~ :X

"Now I'm lost somewhere
Lost between Elvis and suicide
Ever since the day we died, well
I've got nothing left to lose..."
The Pretty Reckless - Nothing Left To Lose

"You can't feel me, no
Like I feel you
I can't steal you, no
Like you stole me
And I want you in my life
And I need you in my life..."
The Pretty Reckless - You <3

"There was this boy who tore my heart in two
And I had to lay him eight feet under ground..."

P.S. Anunt un articol despre True Blood, al carui sezon 3 se va incheia pe 12 septembrie.Si vor fi si noutati despre "The Vampire Diaries" si "Gossip Girl" care vor reincepe pe 9, respectiv 13 septembrie.

Adolescenta

2010-08-18T13:50:00.009+03:00

Adolescenta.E ciudat sa vorbesc despre ea cu trei saptamani inainte de a implini varsta care ma scoate din aceasta etapa a vietii.Dar o voi face si nu pentru a insira generalitati care nu ma reprezinta si foarte probabil nu-i reprezinta pe multi dintre noi.O fac pentru ca adolescenta nu inseamna certuri cu parintii, neincredere in sine, probleme hormonale, relatii pasagere si nopti pierdute in discoteci sau cluburi.Pentru mine adolescenta nu a insemnat lucrurile acestea si sunt convinsa ca nu sunt singura care a inteles ca, oricat de tanar ai fi, unele ocazii apar o singura data.Unele decizii trebuie luate acum si nu cand vom fi maturi si viata va fi trecut deja pe langa noi.Nu este usor sa fii adolescent nu pentru ca nu am fi noi capabili sa gandim ci pentru ca ceilalti nu ne cred capabili sa gandim.Foarte multi copii isi cladesc viata dupa anumite modele, care pot fi pozitive sau negative, sau ca o replica la incercarile parintilor de a hotari in locul lor.Foarte putini ajung sa isi mai caute adevarata personalitate, ascunsa in spatele jocurilor si a influentei celor din jur, dar care exista si asteapta rabdatoare sa iasa la suprafata.

Pentru mine, adolescenta este ca un vis.Un vis al tineretii si al iubirii, un vis in care eu si el suntem piese ale aceluiasi puzzle, un vis in care eternitatea este posibila iar moartea apartine unei lumi in care nu avem cum sa ajungem vreodata.Si da, stiu ca nu vom fi tineri pentru totdeauna, dar de ce sa nu ramanem mereu asa in interior?Timpul nu ne afecteaza sufletul... ci doar pielea.
Promite-mi ca vom trai mereu in acest vis adolescentin.Doar tu si eu...

P.S. Nu-mi imaginez numai eu asa viata:

Katy Perry - Teenage Dream

You think I'm pretty
Without any makeup on
You think I'm funny
When I tell the punchline wrong
I know you get me
So I let my walls come down, down

Before you met me
I was a wreck but things
Were kinda heavy
You brought me to life
Now every February
You'll be my Valentine, Valentine

Let's go all the way tonight
No regrets, just love
We can dance, until we die
You and I, will be young forever

You make me feel
Like I'm livin' a
Teenage dream
The way you turn me on
I can't sleep
Let's run away and
Don't ever look back,
Don't ever look back

My heart stops
When you look at me
Just one touch
Now baby I believe
This is real
So take a chance and
Don't ever look back,
Don't ever look back

We drove to Cali
And got drunk on the beach
Got a motel and
Built a fort out of sheets
I finally found you
My missing puzzle piece
I'm complete

Let's go all the way tonight
No regrets, just love
We can dance, until we die
You and I, will be young forever

You make me feel
Like I'm livin' a
Teenage dream
The way you turn me on
I can't sleep
Let's run away and
Don't ever look back,
Don't ever look back

My heart stops
When you look at me
Just one touch
Now baby I believe
This is real
So take a chance and
Don't ever look back,
Don't ever look back

I'mma get your heart racing
In my skin tights jeans
Be your teenage dream tonight
Let you put your hands on me
In my skin tight jeans
Be your teenage dream tonight

You, You make me feel
Like I'm livin' a
Teenage dream
The way you turn me on
I can't sleep
Let's run away and
Don't ever look back,
Don't ever look back

My heart stops
When you look at me
Just one touch
Now baby I believe
This is real
So take a chance and
Don't ever look back,
Don't ever look back

I'mma get your heart racing
In my skin tights jeans
Be your teenage dream tonight
Let you put your hands on me
In my skin tight jeans
Be your teenage dream tonight

Protectie

2010-08-04T19:22:00.004+03:00

O explozie de durere imi cutremura sufletul abia vindecat, pierzandu-l din nou in fumul amintirilor.Ii simteam inca bratele in jurul meu, protejandu-ma de raceala noptii, in timp ce buzele lui imi sarutau incet gatul.Nu aveam nevoie de vise, nici de cuvinte linistitoare, ci doar de atingerea lui usoara pe pielea mea care vibreaza la simplul contact cu degetele lui.Totul incepuse sa prinda sens, viata mea ajunsese in punctul ei culminant, iar Infernul parea doar o chinuitoare incercare la care fusesem supusa pentru a ma bucura apoi de ocrotirea iubirii mele perpetue.Dar vulcanul a erupt din nou, aruncandu-si lava mortala pe inima mea disparuta in adancul lui, dar ale carei emotii imi tortureaza in continuare mintea.Ii aud tipetele prin care imi cere ajutor, ii aud bataia slaba si discontinua, ii aud dorinta de a muri cat mai repede.Ma gandesc cat am vrut sa fiu eu cea care il sustine, cea care are grija de el, cea care nu-l va lasa niciodata singur, cea care il va tine mereu departe de rau...Si acum el este cel care ma lasa neprotejata, in izolarea coplesitoare a intunericului, cu pielea arsa de flacarile cuvintelor lui..."Sa ai o amintire de la mine", mi-a spus ironic, privindu-mi ranile ce mi le provocase.Tacerea s-a lasat in urma lui, dar de data aceasta nu mai era una calmanta, magica...Era tacerea grea a asteptarii...Pentru ca mereu vom fi in asta impreuna...De acum pana la... infinit.

"No way, I won't surrender
I'm here now till forever
Hold on, we're in this together
You know I'm your defender..."

Acasa

2010-07-28T11:31:00.007+03:00

Se spune ca acasa este locul in care te simti cel mai bine, locul in care vrei sa te intorci de fiecare data, locul la care te gandesti mereu, locul unde ai nevoie sa fii, uneori fara niciun motiv anume.Eu nu percep termenul de "acasa" ca pe un loc.Pentru mine, acasa este orice loc de pe Pamant in care tu esti cu mine.Acasa este in fiecare imbratisare de-a ta.In fiecare sarut.In fiecare atingere.Acasa este in respiratia ta.In cuvinte dar mai ales in taceri.In fiecare clipa petrecuta impreuna.Acasa este acolo unde viata are un sens.Tu esti sensul meu.Tu esti acasa.Voi fi mereu langa tine, indiferent ce vei face...

P.S.

Nu este o simpla sursa de inspiratie.Permanenta mea sursa de inspiratie este el.Dar versurile din aceasta melodie vorbesc pentru mine.Pentru noi...Si pentru ca eu nu gasesc alte cuvinte prin care sa-i transmit ce simt.

I got your back boy
We were high
We were low
but I promise I will never let you go
said I got I got I got I got your back boy
I got I got I got I got your back boy
(I know you got my back right)
keep my swagger
keep it looking good for ya
keep it looking hood for ya
shawty if you don’t know
I got I got I got I got your back boy

[T.I. Verse 1]
Hey it’s whatever shawty
you ain't gotta ask
yes Valentino blouses, summer houses, cash, check
you can get it you deserve it, flawless diamonds, Louie purses,
my mission’s to purchase Earth for her
present the gifts without the curse
her pleasure is my purpose
pleasure to be at your service
front row at fashion shows as well as Sunday morning service
but better days or for worse
if I’m paid I’m hurting in my pocket
she still got a n-gga back that's for sure
no matter what may occur in life
everyday with her is like a plus
I’mma love her til she'll be like that's enough
pop a bottle get a couple wine glasses fill em up and lift em up
let us toast to the future here’s to us
no, here’s to her

[Keri Hilson - Bridge]
They wonder how we do what we do
Panamera Porsches me and you
Stuck to your side like, like, like glue
be by your side whatever your gonna do

[Chorus: Keri Hilson & T.I.]
I got your back boy
We were high
We were low
but I promise I will never let you go
said I got I got I got I got your back boy
I got I got I got I got your back boy
(I know you got my back right)
keep my swagger
keep it looking good for ya
keep it looking hood for ya
shawty if you don’t know
I got I got I got I got your back boy

[T.I. Verse 2]
This is for the women who man caught a sentence
who gon be there for a minute but they didn’t keep their distance
they stayed home waiting on the phone
and on visit day show up looking good smelling better, playing kissy face
just wanna let you know we appreciate
everything you do for us on a day to day
and I know we don’t show you all the time but we lucky that you ours
no bouquet of flowers could ever show how much we know we need you
we do all that's in our power just to please you
see boo, f-ck them girls I would leave the World ‘fore I leave you
may God say even now
Sure enough
even though them chicks be hating on us
still I’m gonna keep her by my side
In whatever situation we gon ride
make all my fantasies come alive
that's no lie now
I’ll be alright as long as your gon be beside me
10 million dollar mansions won’t suffice
if you ain't gon be in there with me at night
the pieces to my puzzle's in my life
with all of my good days and all of my bad
you stood by your man and you know you got my back
worth every car every bag with me they wanna be that
I know what I got at home
I ain't never gon leave that
them b-tches best believe that

[Chorus: Keri Hilson & T.I.]
We were high
We were low
but I promise I will never let you go
said I got I got I got I got your back boy
I got I got I got I got your back boy
(I know you got my back right)
keep my swagger
keep it looking good for ya
keep it looking hood for ya
shawty if you don’t know
I got I got I got I got your back boy

Si aceasta este fata...

2010-07-21T19:25:00.011+03:00

Priveste in trecut.Pentru cateva minute.Da, prezentul este cel important.Dar prezentul va fi maine trecut.Si ce faci acum va conta in viitor.Vei purta mereu urma trecutului pe pielea ta.Toate sunt atat de legate intre ele...Nici nu stii cand treci dintr-o clipa in alta si in final raman atat de putine lucruri care conteaza...Adu-ti aminte de cel de acum patru ani.Adu-ti aminte de acea zi de februarie..."Si acesta este baiatul", mi-am zis eu, privindu-te.Nu o sa-ti uit niciodata chipul din acea zi.Si nici primele cuvinte.Si nici mana ta rece cand am facut cunostinta.Credeam eu ca o voi atinge de atatea ori in anii ce vor urma?Credeam eu ca tu imi vei influenta intreaga lume?Credeam eu ca viata mea va depinde vreodata de simpla ta prezenta?Nu, nu credeam.Dar stiam ca tu erai.Mereu am stiut.Stiam si cand nu voiam sa stiu.Totul era prea natural...Nu obisnuiesc sa-mi povestesc viata persoanelor pe care abia le cunosc.De multe ori nici celor pe care le cunosc foarte bine.Dar cu tine era diferit.Nu exista lucru despre mine pe care mi-as fi dorit sa nu ti-l spun.Nu exista lucru despre tine pe care mi-as fi dorit sa nu-l stiu.Cand am realizat pentru prima data ca tin la tine, era prea tarziu.Nu tineam cum trebuia, cum era firesc.Nu te vedeam ca pe fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodata.Nu te vedeam nici ca iubitul pentru doua saptamani care obisnuiai tu sa fii.Te vedeam ca cel alaturi de care vreau sa imbatranesc.Alaturi de care sa ma trezesc in fiecare dimineata.Alaturi de care sa adorm in fiecare seara.Alaturi de care sa am copii.Sa traiesc.Se spune ca la 14 ani nu iei decizii prea inteligente.Se zice ca nu stii ce e bine pentru tine.Se zice ca nu poti intalni sub nicio forma acea persoana.Dar ce era comun la mine?Ce era comun la tine?Si mai ales, ce era comun la noi doi, impreuna?Cum poti transforma 75% din relatie in altceva decat isi doreste cel de langa tine?Cate compromisuri poti face pentru a transforma farmecul de la inceput in ceva permanent?Atat de multe...Sa-i completezi frazele celuilalt, sa-i intelegi starea de spirit doar privindu-l sau auzindu-l, sa stii exact ce vrea sa-ti spuna printr-un sarut sau o atingere, sa-i asculti tacerea si cuvintele ascunse in spatele ei...Sa devii cea pe care el si-a dorit-o dintotdeauna."Si aceasta este fata", ai zis si tu, pierzandu-te in imbratisarea mea...

"There's this girl, the one and only wonder of this world."

Fată dragă...

2010-07-14T15:23:00.003+03:00

Banda casetei s-a intrerupt mult prea devreme, lasand in urma ei cantece pe care as mai fi vrut sa le aud si un suflet care si-a cautat fericirea in eternitate.Imi doresc sa o repar, sa imi amintesc exact acele cuvinte care mi-au condus viata pe apele dulci ale suferintei, sa-i aud din nou vocea fredonandu-mi acel refren al unei copilarii pierdute, dar toate sunt doleante imposibil de indeplinit acum.Moartea, singura lege prin care "niciodata" poate avea sens, a oprit definitiv sunetul binecunoscut al casetei.Lacrimile sunt inutile in fata ei, la fel si regretele.Insa nu exista nicio cale pe care sa o stie mintea pentru a impiedica durerea sa-si raspandeasca bacteriile prin intregul tau corp.Amintirile, ultima legatura cu ce a fost inainte, par a-ti condamna si mai repede sufletul derutat, dar, in cele din urma, descoperi ca doar prin ele poti trai mai departe.Nu poti omite nici macar o etapa din necrutatorul proces al resemnarii, nu poti gasi nicio modalitate prin care sa uiti pentru o clipa doar, de supliciul la care esti supus.Nu te gandi ca la sfarsit vei fi mai bine, timpul nu vindeca, doar amelioreaza.Obisnuieste-te cu realitatea: vei avea mereu un "suflet gol".

Sper ca El sa aiba grija de tine si de vocea ta.

P.S. Sper ca Tu sa-ti amintesti cum imi cantai atunci cand eram ca acum... Doar ca atunci nu eram trista, dragul meu, niciodata nu am fost cand eram cu tine.

Cădere

2010-07-09T20:27:00.008+03:00

Cădeam încontinuu, auzindu-i cuvintele prin fumul gros, ca niste cuţite veninoase, ce îmi infectau si mai mult sufletul insangerat.El mă tinea încă de mana, strangandu-ma cu putere, aratandu-mi si mai mult cat de mult ura sa fie acolo.Voiam sa-i dau drumul, sa-l las în lumea lui zdrobita sub zidurile decăderii, dar o forţă necunoscută mă împiedica sa-l eliberez.Iadul se deschidea benefic în fata noastră, dar nu mai eram atat de sigură ca voiam sa-l condamn la acelaşi lucru la care el mă condamnase pe mine."Unde e Infinitul cand ai nevoie de el?Însă cand m-a ascultat el pe mine?", mă intrebam neputincioasă, cautand o cale sa-l salvez din întuneric.El mă privi pentru prima data, cu ochii pierduţi undeva în trecut, cand trăiam intr-o magie neintrerupta, iar tragicul era pentru noi o noţiune intalnita doar în cărţi.Am înţeles ca trebuie neapărat sa fac ceva, asa ca mi-am desprins mana dintr-a lui, lasandu-l sa pluteasca singur spre Raiul din care cazuseram.Aşteptam sa mă pierd pentru totdeauna în focul devastator al Infernului cand cineva mă ridica pe aripile sale, ducandu-ma spre un spaţiu luminos, dar la fel de lipsit de viata.Eram din nou pe Pamant, în patul ars de el, rememorand clipe pentru care as fi ucis doar ca sa le pot trai din nou.Infinitul apăru în pragul uşii, invaluit intr-o tăcere ciudată si confuză.De ce mă salvase?De ce abia după ce îl eliberasem pe el?De ce nu mă auzea niciodată?De ce mă tortura atat, cand ce simţeam eu era mai intens decat tot ce simtise El vreodată?Voiam sa-mi deconectez mintea măcar pentru cateva minute, dar era imposibil cu Infinitul prin preajma.Deodata, vocea lui umplu incaperea, readucandu-ma în prezent: "E pentru ultima data cand mă vezi.De acum, alegerile îţi aparţin în totalitate.Mă întreb...îl mai iubeşti?După tot ce a făcut?"... I-am răspuns imediat: "N-am pus niciodată condiţii.O sa fie la fel... pana cand inima nu îmi va mai bate". El mă privi satisfacut: "Deci gata cu eternitatea?"... Am ras, amuzata de naivitatea lui: "Ai uitat acest detaliu: inima mea e la el.Si de acolo nu se mai intoarce.Niciodata"...

P.S. Cel de-al treilea film al seriei "Amurg", "Eclipsa", s-a dovedit a fi si cel mai bun.Pot spune ca mi-a placut chiar mai mult decat cartea.Inca mai ruleaza la cinematografele din tara.Eu una nu am regretat niciun minut din cele doua ore.Merita banii si timpul.Vizionare placuta!
Cea mai frumoasa melodie de pe coloana sonora:
Muse - Neutron star collision (love is forever)

Asta este pentru tine."Cause our love would be forever". :)

Intuneric

2010-06-16T23:19:00.006+03:00

Flacarile mi-au cuprins intreg corpul, sufocandu-l cu dogoarea lor ucigatoare.El continua sa imi vorbeasca despre iubire, aceleasi minciuni la fel de goale ca inima lui, imi promitea ca nu va mai fi o data urmatoare si ca daca voi pleca focul ma va arde cu tot cu patul in care zaceam inconstienta.Pentru prima data nu-l auzeam, numele meu pe buzele lui era vag si nesemnificativ, iar cuvintele i se transformau in sunete surde ce imi apasau mintea moarta, rapindu-i pentru totdeauna amintirile unor clipe ce nu existasera de fapt niciodata."Iubeam felul in care minteai", ma gandeam in timp ce pielea mi se degrada, iar durerea trecuse la o noua etapa, cea a metastazei.Viata nu este un joc pe calculator, dar el tocmai imi aratase cum o poate transforma intr-o clipa pe a mea in orice doreste."Te iubesc, macar recunoaste ca temperamentul tau e la fel de rau ca al meu", mi-a spus cu indiferenta.Imi auzeam sangele pulsand venin in locul rece, dar stiam ca e in zadar, ca nu-l puteam uri, ca nu puteam nici macar sa-l mai ating vreodata, in niciun fel."Poate ca relatia noastra nu e atat de nebuna pe cum crezi, e ca atunci cand o tornada intalneste un vulcan, stii?Din pacate pentru tine lava mea ucide orice ii sta in cale, inclusiv furia ta", continua el sa vorbeasca fara sa se uite macar la arsurile mele.Ii simteam puterea coplesitoare asupra mea, dar stiam ca pentru a supravietui trebuia sa o infrunt, si mai mult trebuia sa o neutralizez...Focul imi ajunsese insa la buzele uscate, stergand de pe ele saruturile inselatoare, cuvintele blande, promisiunile amagitoare...Mirosul inconfundabil al mortii imi invada plamanii, dar eu nu eram pregatita pentru ea.Nu singura.Cu ultimele forte, i-am prins mana si l-am tras dupa mine in flacarile distrugatoare."Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt, iti amintesti?Bun venit in Iad, dragostea mea"...Fara introducere.Doar intuneric.

"Just gonna stand there
And watch me burn
Well that's alright
Because I like
The way it hurts..."

Un alt fel de 15

2010-06-15T20:09:00.006+03:00

Nota! Acest articol nu contine nicio urma de fictiune. De aceea nu exista nici motto. Si nici nu voi permite comentarii la ceva atat de personal.

Rasul lui usor batjocoritor imi rasuna in minte, taind si mai adanc in rana proaspata a demascarii lui.I-am privit adevarata fata, simtind cum viitorul si trecutul meu se naruiau dintr-o data sub acelasi prezent nimicitor.Ii ceream sa inceteze, sa nu imi mai spuna nimic, voiam pentru prima data ca in pistolul incarcat cu gloante otravitoare sa fie de fapt unele reale, care sa termine cu amandoi pentru totdeauna.Voiam ca el sa simta pana la ultima picatura durerea inimaginabila pe care mi-o provocase, voiam sa ii ofer sfarsitul pe care il merita, sa imi ofer mie sfarsitul pe care sufletul mi-l cerea subjugat.Eram pedepsita pentru ca indraznisem sa fiu ce isi dorise el.Eram pedepsita pentru ca ma abandonasem pe mine pentru a-l multumi pe el.Inima imi gemea in pieptul lui si voiam sa o scot, sa o sfasii in bucati, sa o arunc asa cum voia el sa o faca.Eram obligata sa merg pe coji de oua, simtindu-ma in fiecare clipa la un pas de a cadea si de a-mi rani trupul la fel cum imi raneam talpile.El imi spunea: "Inchide ochii", dar cum as fi putut sa o fac?Nu era o taietura de cutit obisnuita, nu era unul din jocurile noastre periculoase, nu era o gluma spusa pentru a ma enerva pe moment.Era o realitate torturanta, care distrugea tot ce cladisem si tot ce puteam sa mai cladim, era prea mult sange ca sa ma prefac ca nu exista.Dar el nu voia sa ma impace, nici macar nu se simtea vinovat.M-a impins din bratele lui si a zis doar "Bine", un chinuitor "bine", un inadecvat "bine", un fals "bine", un cuvant ca oricare altul, dar atat de departe de Infernul prin care treceam si din care el nu voia sa ma scoata.Sau nu stia?"Cine esti?", a fost tot ce l-am putut intreba, in timp ce nevoia de el crestea cu fiecare secunda in care incercam sa ma distantez.El ma privea...Continua sa ma priveasca, dar nu pot sti daca era privirea care imi spunea atat de clar ca ma iubeste sau cea care imi transmitea: "Cum de te-am putut suporta atat?"...Am inchis ochii, asa cum mi-a cerut, soptindu-i pierduta: "Tii macar putin la mine?"...Cand i-am deschis, stiam exact ce-mi spunea felul in care se uita la mine.Si tot ce as fi vrut atunci era ca acel sarut sa dureze pentru totdeauna...

Dar nu a durat.Tu esti iar acolo, eu sunt aici.Tu imi ceri sa nu te intreb, eu am nevoie de raspunsul tau pentru a sti ce a fost de fapt viata mea.O incercare ratata de a avea ceva incomparabil si etern?Un vis atat de real incat nici eu n-am putut crede in el?O minciuna pe termen lung?Un adevar ascuns dupa niste jocuri absurde?Teama?Putere?Indiferenta?Dragoste?Nu as sti sa-ti spun cine voi fi eu dupa ce imi vei spune.Dar acum nu stiu cine esti tu.Am nevoie sa stiu, dragul meu.La fel cum am de tine...De fapt taci.Doar arata-mi.Si azi e 15...

P.S. Pentru tine.

Muzica

2010-06-03T18:13:00.014+03:00

Am ajuns intr-o perioada in care cuvintele nu mai spun nimic despre mine, despre ceea ce simt de fapt.Viata mea a fost tot timpul impartita intre Rai si Iad, intre liniste si suferinta, intre speranta si penitenta.Era ceva natural ca intr-o singura zi sa trec prin fiecare din aceste stari si sa-mi testez astfel mereu capacitatea de a rezista durerii cauzate de causticitatea vorbelor lui sau capacitatea de a supravietui exploziei de fericire pura datorata de aceasta data delicatetii cu care ma atingea.Acum nicio emotie nu ar putea fi potrivita ca sa descrie ce se ascunde in sufletul meu sfaramat, nicio imagine nu ar putea reprezenta combinatia mortala si infailibila dintre Eden si Infern declansata in acel loc gol dinauntrul meu.Dar muzica, prin complexitatea ei, o poate face.Am gasit aseara pe blogul lui Manu un quiz foarte interesant la care raspunsurile trebuie sa fie titlurile unor melodii.
Voi raspunde si eu la acele intrebari, iar mai jos voi lasa playlist-ul cu aceste cantece care imi descriu atat de bine dragostea... Viata.

1. Cum te simti azi ?
Horia Brenciu - Ultimul dans
2. Vei ajunge departe in viata ?
Marilyn Manson - Suicide is painless
3. Cum te vad prietenii tai ?
N-Dubz - Strong again
4. Te vei casatori vreodata ?
Pink - Heartbreaker
5. Care este tema preferata a celui mai bun prieten al tau ?
Queen - Don't stop me now
6. Care este povestea vietii tale ?
Florin Chilian - Zece
7. Cum a fost/este in liceu ?
Yves Larock - Rise up
8. Cum poate sa-ti mearga mai bine in viata ?
Lifehouse - All that I'm asking for
9. Care este cel mai bun lucru la prietenii tai ?
Jordin Sparks - SOS ( Let the music play )
10. Cum iti vezi weekend-ul ?
3 Doors Down – Here without you
11. Ce cantec te descrie cel mai bine ?
Beyoncé - Broken-hearted girl
12. In ce directie se indreapta viata ta ?
Dido - White flag
13. Ce melodie va fi cantata la inmormantarea ta ?
Mariah Carey - Can't live if living is without you
14. Cum esti vazuta de restul lumii ?
Mika - Pick up off the floor
15. Vei avea o viata fericita ?
The Noisettes - Never forget you
16. Ce vrei sa faci cu viata ta ?
Chanée & N'evergreen - In a moment like this

The Vampire Diaries si Gossip Girl

2010-05-23T17:06:00.016+03:00

Dupa cum am promis in septembrie, am revenit cu noutati legate de cele doua seriale, "The Vampire Diaries" si "Gossip Girl", pe care le urmaresc de anul trecut."The Vampire Diaries" este o ecranizare a seriei omonime a Lisei Jane Smith, pe care mi-am propus s-o citesc inca de pe atunci.Din fericire editura Leda, cea care publica si volumele lui Charlaine Harris, a tiparit anul acesta primele trei carti din "Jurnalele Vampirilor" urmand ca la Bookfest sa apara si cea de-a patra.Intre serial si carti exista foarte multe diferente dar, ca si in cazul "TrueBlood", acest lucru il face mai interesant si mai surprinzator.Primul sezon contine elemente din trei volume ale seriei ("Trezirea", "Lupta" si "Furia").Elena ii cunoaste adevarata natura a lui Stefan si invata sa i-o accepte, ajungand chiar la un moment dat sa ii ofere sangele ei pentru a-l salva de la moarte.Relatia lor trece prin multe impasuri cauzate de dorinta vampirului de a o proteja, de asemanarea izbitoare a Elenei cu Katherine, prima lui iubire si mai ales de prezenta lui Damon, fratele acestuia.Desi la inceput Damon vrea s-o foloseasca pe Elena pentru a se razbuna pe Stefan, cu timpul incepe s-o iubeasca si sa-si dezvaluie in fata ei o alta latura, cea umana.In ciuda atractiei pe care o simte fata de el, Elena intelege ca singurul la care tine cu adevarat este Stefan si reuseste sa reziste pana la sfarsit farmecelor lui.In ultimul episod insa apare Katherine care il saruta pe Damon, facandu-l pe acesta sa creada ca Elena a intrat in cele din urma in jocul lui.Sezonul se incheie violent, cu Elena ajungand acasa, in timp ce in bucatarie Katherine ii ucidea tatal.Nu pot sa imi imaginez cum se va desfasura intalnirea celor doua, tinand cont ca in carti aceasta are loc cand Elena este la randul ei vampir si fortele lor sunt destul de apropiate.De asemenea, cel care o transforma este Damon, care in serial are, la momentul de fata, o relatie prea profunda cu Elena pentru a-i face vreun rau.Sezonul al doilea este invaluit momentan in ceata, iar premiera lui va fi probabil in toamna lui 2010.Voi reveni cu data exacta si cu alte noi informatii.

Sezonul al treilea din "Gossip Girl" ar fi trebuit sa fie cel mai bun al seriei.Dar nu a fost deloc asa.A inceput promitator, cu noutatea de a-i vedea pe Chuck si pe Blair impreuna, cuplul pentru care cei mai multi au urmarit primele doua sezoane."Jocurile" lor, inofensive la prima vedere, dar cu adevarat periculoase daca le privesti din perspectiva unei relatii de viitor, au facut totusi serialul interesant timp de multe episoade, pana cand un joc cu adevarat malefic de-al lui Chuck i-a indepartat definitiv.In acest timp, personajul candid si binevoitor al lui Jenny a suferit schimbari majore, adolescenta cuminte de la inceput devenind cu usurinta o femeie capabila sa treaca peste morminte pentru a cuceri un anumit barbat.Barbatul cu pricina este Nate, iar "mormantul" pe care l-a "profanat" Jenny este relatia mitica a acestuia cu Serena.Desigur, nu am folosit degeaba pluralul, celalalt "mormant" este reprezentat de o relatie si mai legendara si anume cea a lui Chuck cu Blair.Nu mai vorbesc despre incercarea de a-i desparti pe tatal ei si pe Lily pentru ca ma gandesc ca am caracterizat-o destul.Partea buna e ca ea va disparea din cel de-al patrulea sezon, cel putin la inceput.Partea rea este ca pana atunci nu vom sti daca nu cumva o sa dispara si Chuck, impuscat in ultimul episod de o banda de infractori din Praga, deoarece nu a vrut sa le dea inelul de logodna pe care intentiona sa i-l ofere lui Blair.Nu stiu daca in situatia in care personajul lui Chuck va muri ma voi mai uita la urmatorul sezon.Pana atunci vom astepta noutati.

Update! TV Fanatic ne-a oferit un spoiler: "Sezonul 4 se va deschide cu stralucitoarele Serena si Blair bucurandu-se de splendida si romantica lor vara in Paris... pana cand Chuck soseste intr-un mod misterios in oras cu o noua iubita si o noua identitate.Blair s-a jurat sa-l tina departe pe Chuck pentru totdeauna, dar o va incanta acest barbat schimbat pe Blair astfel incat ea sa revina la sentimente mai bune sau Queen B isi va fixa ca obiectiv conducerea Universitatii Columbia?"
Parca suna din nou interesant... :) Voi lasa si un trailer lansat de CW pentru a prezenta serialele care vor reveni din toamna si pe protagonistii lor printre care da, se afla si Chuck.

P.S. Dupa lungi asteptari, pe 13 iunie va reincepe "TrueBlood".Acesta este trailerul oficial:

O zi de vara

2010-05-15T22:05:00.008+03:00

Cautam drumul spre casa incercand sa ignor durerea cauzata de cicatricele rupte cu atata usurinta de el.Cand ranile se vindecasera complet, lasand locul fericirii de a fi cu el, de a-i asculta respiratia usor inegala, de a-i saruta buzele mereu calzi si de a-i atinge degetele mereu reci, o noua lovitura, de aceasta data primita pe o veche crusta, mi-a amortit subit sufletul, supunandu-l unor chinuri cunoscute, dar mult mai intense.Niste cuvinte simple, o fraza pierduta in obscuritatea unei inimi care nu mai se afla de ani de zile la mine, mi-au sfaramat prezentul perfect in bucati de sange si de carne manjite cu noroi.Aripile mi se innegrisera in cateva clipe, iar lumea mea, o lume la temelia careia am zidit o viata, pentru a fi sigura ca nu se va prabusi, lumea mea ideala se degrada incet, ramanand in urma ei doar fundamentul inexpugnabil al sentimentelor mele.Toti cei trei ani, toate momentele fericite si mai putin fericite, toate mangaierile, toate dorintele, toate promisiunile, imi treceau prin mintea obosita, fiecare dintre ele cerandu-si suprematia peste viitorul meu.El tacea, ca intotdeauna, renuntand la orice incercare de a se apara si oferindu-mi posibilitatea torturanta de a crede ce vreau.Lacrimile nu mai curgeau, desi as fi dat orice sa ma pot abandona lor, sa ma pot abandona nebuniei care o aduc cu ele si sa ma gandesc doar la universul linistit si etern al mortii.Dar Infinitul aparu imediat langa mine, invaluit in haina sa alba, semanand mai mult ca niciodata cu un inger salvator, decat cu Judecatorul care era de fapt.Divinitatea lui ma intrista si mai tare, intrebandu-ma cum ii voi putea lua vreodata locul in Univers cand imi daruisem toate fortele unui singur om, ce plecase pentru totdeauna cu ele.Ghicindu-mi gandurile, Infinitul zambi si ma intreba triumfator: "Renunti la incercarile tale atat de umane de a atinge absolutul?"...O putere necunoscuta imi restabili deodata lumea distrusa, amintindu-mi primele lui cuvinte, cele reale, cele pentru care imi sacrificasem intreaga existenta: "Imi doresc sa adormi langa mine in fiecare seara si sa te pot iubi asa cum vreau eu"...O zi de vara, acea zi in care am hotarat ca modul in care imi doresc eu sa mor e in bratele lui, acea zi in care am inceput sa lupt impotriva Infinitului, acea zi reveni in prezentul apasator, dandu-mi forta necesara pentru a-i raspunde celui care deja se credea invingator: "Atata vreme cat va exista o zi de 15 mai, nu se pune problema sa renunt"...Zambetul ii disparu de pe fata si cel care le stia pe toate m-a intrebat neputincios: "De ce?"... Am ras, increzatoare: "Pentru ca il iubesc, iti amintesti?"...

P.S. "I was only looking for a shortcut home,
But it's complicated,
So complicated..."

P.P.S. Urmatorul articol va fi despre "The Vampire Diaries" si "Gossip Girl" care au ajuns la sfarsitul sezonului 1, respectiv 3.

La multi ani... lui

2010-05-04T17:52:00.003+03:00

Luna mai are multe conotatii speciale pentru mine.Acum trei ani incepeam povestea noastra fara sfarsit, cu sperante putine dar vise mari, poate prea mari pentru sufletele tinere ce le aveam in acea vreme.Atunci era firesc sa zambim, era firesc sa vorbim ore intregi despre toate lucrurile care ni s-au intamplat si care nu ni s-au intamplat, era firesc sa credem in "zece vieti" de iubire si fericire.Era firesc ca Infinitul sa nu existe in universul nostru si nici sa nu ne dorim sa-l cunoastem vreodata.Era firesc dar timpul nu avea asemenea planuri cu noi.Linistea nu a fost un cuvant inventat pentru noi, si nici increderea.Edenul s-a transformat de nenumarate ori intr-un Infern inghetat, ingerii s-au transformat cu o rapiditate surprinzatoare in cei mai cumpliti demoni, iar atingerile delicate au devenit intr-o secunda de durere adevarate cutite de tortura.Pana unde poate sa duca dragostea pentru un om?Prima data mi-am raspuns la aceasta intrebare in urma cu doi ani.Si imi raspund si astazi.Si probabil imi voi raspunde mereu.Pana la Infinit.Pana unde se termina Calea Lactee si incepe necunoscutul.Pana la capatul acelui necunoscut.Pana la sfinti.Pana la Creator.Si de la toate acestea inapoi.De multe ori ma lovesc de superficialitatea oamenilor.Uneori si de a lui si este o mare intrebare pentru mine daca este reala sau nu.Dar stiu ca niciun om nu poate intelege acest tip de iubire raportat la societatea in care traim.Nici eu n-as putea.Dar nu poti citi "Cantonierul" lui Petrarca si apoi sa inchizi ochii, blamand o iubire care a depasit granita mortii.Nu poti citi "Sonetele" lui Shakespeare si apoi sa crezi ca totul se reduce la relatii pasagere, incheiate cu mult prea uzatul "Te iubesc" sau cu si mai uzatul "Nu e vina ta, e vina mea".Da, in viata nu e ca in arta, stiu si acest cliseu.Dar arta nu a fost creata de oameni?Nu zeii ne-au trimis-o de sus si ne-au lasat apoi libertatea de a o injosi sau slavi.Ci fiinte umane, fiinte care au indraznit sa vada.
Luna mai nu este una speciala pentru mine doar pentru ziua ei de 15, cea in care am inceput cel mai greu dar si cel mai frumos drum al vietii mele.Ci si pentru ca, in urma cu 20 de ani, intr-o zi de 4 mai, s-a nascut cel cu care eu am ales sa fac acest drum.Cel caruia ii apartine sufletul de pe aceasta pagina de web, cel caruia ii apartine fiecare sentiment care nutreste in mine, cel caruia ii apartine fiecare gand care imi trece prin minte, cel caruia ii apartin intr-un cuvant eu.
La multi ani, eternul meu vis... de mai.

Promisiune

2010-04-20T17:04:00.004+03:00

"Niciodata nu te vindeci cu adevarat.O cicatrice care inlocuieste carnea sfasiata este tot o cicatrice.Cu timpul o amorteala inlocuieste durerea.Dar carnea ramane schimbata pentru totdeauna."
Jeffery Deaver

Aprilie.Timpul renasterii si al mortii.Timpul lacrimilor de fericire si zambetelor chinuite.Primul contact cu Raiul si ultima sansa la pace.Prima promisiune la eternitate...Lasam aerul cald sa imi mangaie obrajii si parul asa cum nu demult o facea el.Ranile pareau in momentul acela doar niste amintiri dureroase si vechi, niste pete intunecate pe un suflet care nu mai depindea de mine.Ii vedeam inca buzele pe pielea mea, ii auzeam vocea printre perdelele de fum, ii simteam degetele reci pe gatul meu si mai sus...Mereu mai sus."De ce nu as pleca?", ma intreba el, zambindu-mi distrat in timp ce ma saruta..."Intreaba de ce ai pleca", i-am raspuns, strangandu-l mai tare in brate...Imagini din viitor imi treceau pentru prima data prin fata, imagini cu el in genunchi aratandu-mi inelul perfect, imagini cu un loc doar al nostru si cea mai puternica imagine din toate, cea cu un baietel avand ochii lui..."Sigur ca le vom avea pe toate astea...in timp", era mereu replica lui.Timpul.Numai gandindu-ma la el, Infinitul aparu langa mine asezandu-mi cu delicatete aripile de inger pe umeri."Am dezlegare la Eden?Nu s-ar zice, tinand cont ca tu esti aici si nu el", i-am spus, fara sa ma intorc pentru a-l privi."Sigur ca nu ai.Ti le dau doar ca sa aiba ce murdari de sange iubitul tau demon", rase el amar.O palpitatie ciudata imi electriza spatiul gol din stanga, iar cicatricile se rupsera din nou, picurand usor otrava in venele mele arse.Durerea revenea, mistuindu-mi sufletul aproape mort cu focul ei patologic, atat de cunoscut mie.Amintirile noi le paralizau incet pe celelalte, lasand in urma lor mirosul pregnant al cenusei.Incercam sa le salvez, sa imi repet in minte toate cuvintele lui din cei trei ani, toate promisiunile, toate sperantele, toate visurile implinite."Doar una, macar una", Il imploram in gand.Infinitul imi zambi trist:"Inca il iubesti.Nu e destul?" Am inchis ochii, invinsa:"Niciodata nu a fost destul".

P.S. Jeffery Deaver este, din punctul meu de vedere, cel mai bun autor de thrillere psihologice.Cu siguranta citatul pe care l-am ales nu este cel mai potrivit sa demonstreze acest lucru, dar e cel care mi s-a potrivit mie.Mai multe in "Luna rece", un roman care va produce surprize...Pana la ultima pagina.

P.P.S. "O lume întreagă stă între noi
Dar am un cântec şi-am să-l cânt
Până ai s-auzi"...

Unul din urmatoarele posturi va fi dedicat celui caruia ii apartine sufletul de pe aceasta pagina de Web.Si o sa auda, normal ca o sa auda...

Istoria iubirii

2010-03-24T19:48:00.008+02:00

"Daca nu stiti ce simti cand o persoana pe care o iubesti isi luneca mana, pentru prima oara, in jurul taliei tale, atunci nu stiti ce-i iubirea."
Nicole Krauss

A fost odata o fata.Locuia intr-o casa din turta dulce, intr-un tinut al minunilor, intr-un timp nedefinit.Acolo totul era posibil si nicio poveste nu se termina rau.A ei trebuia sa fie cea mai spectaculoasa, pentru ca ultimul print de pe Pamant ii era destinat.Da, credea in ursitoare."La 15 ani te vei alege cu o boala grea...Vei trai doar cu aer si apa si vei apartine unei noi specii care iti va purta numele si astfel iti vei distruge viata", ii prezisera ele.Altcineva ar fi perceput boala ca pe inceputul sfarsitului.Dar ea stia ca era doar inceputul eternitatii.Pentru ca se va indragosti.
A fost odata o fata care credea in vise si in ingeri.Nu il intalnise inca dar stia ca trebuie sa fie perfect.Si-l imagina in lumina soarelui de mai, privind-o de parca Infinitul s-ar opri atunci doar pentru ei.Orele ar trece, ziua s-ar sfarsi sub greutatea intunericului, dar el tot ar privi-o cu dorinta, cu fericire, cu implinire.Niciodata cu durere.In basme nu exista suferinta si nici moarte.
A fost odata o fata care iubea un baiat, iar "rasul lui era o intrebare pentru al carei raspuns ar fi meritat sa-si dedice intreaga viata".La 13 ani deja il iubea in taina ("ursitoarele s-au inselat", isi spunea ea).La 14 ani l-a sarutat prima data.Si acum zambea amintindu-si prima lor intalnire si parfumul lui atat de pregnant.La 15 ani s-au certat si nu si-au mai vorbit timp de 3 luni.La 16 ani i-a promis ca-l va iubi vesnic.El i-a spus ca dragostea lor e ca infinitul: nu se va sfarsi niciodata.Dar la 17 ani cadeau primele lacrimi de sange...Atunci a realizat ea ca de fapt nu traia intr-o poveste...
A fost odata o fata care nu mai credea in nimic.Cutitul ii scrijelise pielea de prea multe ori, iar inima ei incetase de mult sa-i bata in pieptul obosit.Acum era a lui fara drept de aparare sau de revendicare.Aripile de inger ii cazusera, la fel si cele de demon.In locul lor au ramas doua rani deschise si adanci care isi asteptau in liniste noua pedeapsa.Ea intelegea in sfarsit despre ce boala vorbeau ursitoarele.Dar el ii promitea mereu ca se va intoarce...Iar atingerea lui merita orice moarte a sufletului bolnav.
A fost odata un barbat care si-a vazut fericirea intr-o fata nebuna, cu vise marete si taceri magice.De multe ori se intreba daca nu gresea si o parasea cu acea privire la care ea refuzase mereu sa se gandeasca.O privea torturat, dorindu-si sa ramana mai mult decat isi dorea sa traiasca, sa o tina in brate si sa nu-i mai dea drumul nici daca Dumnezeu i-o va cere.Dar era prea puternic sa-si urmeze sentimentele.Si oricum nu aspira la Rai.Era convins ca totul se termina atunci cand mori...
A fost odata o poveste care nu se putea sfarsi.Intr-o lume reala, cu oameni din piatra, nu din sticla, cu inimi pierdute, nu daruite.Ea cunoscuse apogeul iubirii, iar el inca tacea, umpland spatiul dintre ei cu implinirea pura de a o avea aproape."Cand ai sa intelegi ca nu pentru fiecare lucru exista si un cuvant?" Ea intelesese.El vorbi pentru prima data:"Pentru ca nimic nu ma face mai fericit si nimic nu ma face mai trist decat faptura ta".

Nu pune "Sfarsit".Nu cata vreme traim amandoi.Nu cata vreme pentru a ne percepe unul pe celalalt... am sacrificat intreaga lume.

P.S. Unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit vreodata... Nicole Krauss - Istoria iubirii

P.P.S. Un film al minunilor.Absolut extraordinar:

O noapte de ianuarie

2010-03-11T19:00:00.008+02:00

Linia orizontului sangera febril sub greutatea glaciala a cetii laptoase de martie.O adiere sfredelitoare imi intepa obrajii, amintindu-mi de un timp cu care nu m-am putut contopi niciodata.Timpul zapezilor.O imagine veche, dintr-o noapte alba, dar petrecuta cu el, imi trece prin mintea suferinda.O imagine a unei Craiese cu parul argintiu si chipul frumos, ca de portelan, stralucind prin eleganta si placiditate, o regina a frumusetii si a perfectiunii.S-ar spune ca aceasta fiinta minunata avea totul dar ei ii lipsea cel mai important lucru: iubirea.Era singura in universul ei amortit si pierduta prin secolele eternitatii.Frigul iernii ii acoperise de mult inima bolnava, devenita acum un monument de gheata sub trupul ei rece.Se parea ca se obisnuise cu mediul arctic in care traia, dar cand l-a vazut pe Kay, un baiat atat de uman si de vesel, sufletul Craiesei a tanjit dupa caldura.Nu i-a pasat ca in urma lui Kay ramaneau Gerda, prietena acestuia, si sute de amintiri tandre pe care ea niciodata nu i le va putea oferi.Tot ce isi dorise era un om cu care sa imparta vesnicia si acum il avea.Saruturile ei inghetate i-au daruit lui Kay imortalitatea si raceala necesare pentru a supravietui lumii polare.Sansa lui la umanitate ar fi fost pierduta pentru totdeauna daca Gerda nu l-ar fi cautat, innebunita de durerea pierderii lui.Calatoria ei nu este usoara, iar la sfarsit gaseste un Kay total diferit fata de cum il stia, de o implacabilitate infioratoare.Dar sentimentele ei se dovedesc mai puternice decat ura nemarginita a Craiesei, topind tinutul zapezilor prin forta vindecatoare a sarutului celor doi indragostiti.Ma gandesc la acest film si implicit la povestea lui Andersen, nu doar pentru ca el era atunci langa mine, tinandu-ma in brate, parca protejandu-ma de acel univers in care nu voia niciodata sa ajungem...Ci si pentru ca, in momente ca acesta, mi-as dori sa am macar putin din calmul Craiesei, sa pot lasa chiar si pentru o clipa aerul iernii sa-mi mangaie sufletul fierbinte, paralizandu-l incet...Dar imi este imposibil.Pielea mi s-a obisnuit cu atingerea ghetii, tratand-o la fel de firesc ca pe cea delicata a soarelui sau ca pe cea vibranta a demonului meu ratacit...O alta imagine din acea noapte tremura sub ochii mei, o alta promisiune pe care a uitat s-o implineasca.Incerc sa uit cum respiratia lui usoara se intensifica atunci cand ma saruta, dar ecoul unor cuvinte moarte imi indulceste suferinta..."Te voi iubi mereu"...

P.S. Pentru ca nu am uitat acea noapte.

Mereu 15

2010-02-15T20:25:00.009+02:00

"Aceasta dragoste fatala a fost otravitoare inca de la inceput..."

Dragostea si ura...Doua sentimente contradictorii si totusi aceleasi.Intensitatea lor depaseste limita fragila a timpului trecand intr-o dimensiune noua, necunoscuta mortii si fatalitatii.Lumina si intunericul se intalnesc pentru prima data sub spectrul lor divin, creand o lume completa, ideala.Ingerul mortii si demonul vietii se saruta plangand la poarta eternitatii, indurerati ca dragostea ei o obliga sa il ucida dar, in acelasi timp, fericiti ca ura lui este suficienta pentru a-l proteja atacului inevitabil.Ea...Un inger exilat, un nor inghetat de septembrie, un suflet al ploilor si al cerului intunecat.El...Un demon stralucitor, un vis luminos de mai, o inima a caldurii si a rasariturilor de soare.Fiecare dintre ei reprezenta un paradox al lumii din care venea, o pata pe istoria timpului, o rusine pentru semenii lui.Cand s-au intalnit, zapada scartaia usor sub pasii lor retinuti, dar inauntrul lor se topise demult si ultima crusta a ghetii.Amandoi urau lucrul acesta si fiecare a luptat impotriva sentimentului veninos inca de la inceput, cu toata forta.Dar acea zi de 15, acea zi de mai, le-a luminat sufletele reci, facandu-i sa tanjeasca dintr-o data la imbratisarea celuilalt, la respiratia, la atingerea lui.Din acel moment ei nu mai formau doua lumi distincte, doua anotimpuri opuse, doua inimi solitare.Raiul si Iadul nu mai erau doua entitati nevazute, ci doi oameni, doua sperante, o singura flacara...Vietile lor au fost sacrificate pentru totdeauna, dar ce mai conteaza atunci cand stapanesti Universul?Ea si-a aruncat pistolul incarcat cu gloante otravitoare, jurandu-i: "Va fi mereu ca in acea zi de 15"...El a zambit, ascunzand mai bine cutitul fatal in aripile lui cenusii...

P.S. O melodie extraordinara, un videoclip superb:

Update!
Ieri, 16 februarie 2010, a fost Gala Brit Awards unde Lady Gaga a castigat trei premii si i-a adus un tribut lui Alexander McQueen.Asa cum lumea muzicii l-a pierdut anul trecut pe geniul Michael Jackson asa si lumea modei l-a pierdut pe 11 februarie 2010 pe geniul Alexander McQueen.Fara alte cuvinte:

Timp

2010-02-05T13:34:00.016+02:00

"- Te-ai insura cu o femeie ce poarta amprenta iadului?
- Te-as apara de de orice iad care s-ar putea apropia de tine."
Elizabeth Kostova

Voalul imi cadea pe obraji, mangaindu-i cu atingerea lui delicata atat de asemanatoare cu cea a demonului care ma astepta la poarta Purgatoriului.Ii simteam nerabdarea in tremurul usor al mainilor pe care incerca sa il mascheze cu cel mai angelic zambet posibil.Chipul ii era extenuat, usor palid, dar ochii ii ramasesera aceiasi, limpezi si caprui, incarcati cu o dragoste inexplicabila fata de mine, visul lui de mai.Ma privea pierdut, in timp ce ma apropiam de el, cautand cuvinte din melodii uitate, versuri soptite in zile toride de vara, definitii pentru un moment irepetabil in viata amandurora.L-am luat de mana, infiorandu-ma la contactul familiar cu pielea lui rece.El imi ridica usor voalul, apropiindu-si in acelasi timp buzele fine de ale mele, intr-unul din acele saruturi discrete, dar incredibil de senzuale pentru noi.Se desprinse cu grija, ferindu-si atent privirea de a mea, in timp ce imi facea semn ca trebuie sa plecam.L-am urmat, sesizand schimbarea vaga din atmosfera, care anunta ploi de foc in universul inghetat al Purgatoriului.Stiam ce insemna asta, ii cunosteam limbajul trupului mai bine decat ma cunosteam pe mine, iar flacarile imi mistuiau lumea doar cand el pleca.Mana mea incepu sa vibreze intr-a lui, transmitandu-i chinurile inspaimantatoare care imi sagetasera sufletul lipsit de viata.El se opri, aratandu-mi ceata densa care ne inconjura: "Stii ca Infinitul nu poate ajunge pana aici"."Ma poti salva", i-am raspuns automat, incercand zadarnic sa nu ma gandesc la cuvintele lui."Nu, nu ma pot salva nici pe mine", sopti, in timp ce se intorcea sa ma priveasca."Mi-ai promis ca voi fi mireasa ta, nu a mortii", i-am zis, observand ingrozita o pata maronie de sange pe rochia alba.El respira adanc, de parca il durea simplul fapt de a vorbi: "Ma omoara sa fiu aproape de tine".Cutitul intrase mai adanc decat niciodata, dar inima nu mai era de mult in locul in care trebuia sa fie.O auzeam in trupul lui, zbatandu-se intr-o suferinta muta, covarsitoare.Dar nu o mai puteam ajuta, nu ma mai puteam ajuta nici pe mine de fapt.Am cazut pe trena lunga, dorindu-mi arzator sa mor odata ce-i atingeam matasea moale."Se va intoarce", imi canta Infinitul protector, leganandu-ma domol...

"Time together is just never quite enough
When you and I are alone, I've never felt so at home"...

Prezent

2010-01-23T20:04:00.005+02:00

"Iar ea a inteles si a plecat cu el in departare..."
Nadine Gordimer

Aerul rece al iernii imi invada plamanii cu un elixir ciudat, usor bolnavicios.Zapada era murdara si inghetata, lipsita de farmecul acela utopic al basmelor copilariei.Soarele imi incalzea slab chipul, incercand sa ma readuca macar cu gandul intr-o vara a promisiunilor si a eternitatii.Dar nu reusea.Prezentul patrunsese adanc in lutul sufletului meu si vazuse sangele picurand usor din locul in care trebuia sa fie inima.Apoi ma privise disperat, cautand raspunsuri in ochii mei inexpresivi, constient de viitorul obscur ce ne astepta la cotitura.Imagini dintr-o perioada stralucitoare imi treceau prin fata, orbindu-ma cu precizia lor, dar trecuse mult de cand nu mai eram in stare sa le accept veridicitatea.Pentru mine, sa ma multumesc cu o fericire care "a fost" era mai chinuitor decat sa ma resemnez unui sfarsit ce "va veni".Dar acum ma confrunt cu prezentul.Cu timpul supliciului si al ceremoniilor funebre.Cu timpul unei vesnicii mute si sinistre, in care pasari ale mortii imi canta o cunoscuta parte dintr-un concert de Chopin.Cu timpul epilogului.Cand acest ultim cuvant imi trece prin minte, o zvacnire bizara imi strabate locul gol din stanga, de parca inima mea inca ar fi fost acolo.Sangele inceteaza sa curga iar sufletul meu respira lent, plutind din nou spre inaltimi ametitoare, spre spatii ale iubirii si ale sperantei.Lumea devine dintr-o data mica, prea mica pentru mine si el, protagonistii unei povesti fara inceput si fara sfarsit, o poveste traita mai aproape de nori decat de Pamant...

Aerul cald al primaverii imi invadeaza plamanii cu o otrava dulce, vie."Si el te iubeste", imi sopteste Infinitul, urmarind pierdut linia orizontului."Sunt ce sunt datorita lui", i-am raspuns, zambindu-i pentru prima data din inima.

Candva, de Craciun

2009-12-25T13:14:00.005+02:00

Mos Craciun nu exista.Este doar un mit pentru cei care isi permit sa creada in el, care isi permit sa viseze.Pentru cei care primesc cadouri si ii iau alaturi pe toti cei care conteaza.Pentru oamenii fericiti.Dar de ce sa ne amagim?Batranelul nu exista si nu poate veni la copiii saraci, la milioanele de oameni bolnavi sau singuri, nu poate impiedica o moarte sau salva o viata.In schimb, exista El, Cel care s-a nascut in aceasta perioada cu 2000 de ani in urma, pentru o lume mai libera si mai impacata.El, care ne-a oferit tuturor puterea de a realiza aceasta lume, candva, de Craciun.Dar El nu ne-a putut oferi si vointa.Nu ne poate obliga si cu siguranta nici nu isi doreste acest lucru.Cu fiecare an care trece, inteleg din ce in ce mai bine ca nu putem vorbi de iertare si bunatate cand permitem ca altii sa moara de foame sau sa-si planga singuratea, in timp ce noi mancam mai mult decat ar trebui, primim cadouri de care uneori nu avem nevoie si petrecem fara nicio grija pana la primele ore ale diminetii.Nu putem slavi miracolul Cracinului cand pentru unii nu exista.Nu putem inchide ochii, tocmai acum, asta in cazul in care i-am avut vreodata deschisi, uitand de toti oamenii care sufera de Craciun.Putem sa-i ajutam pe toti?Cu siguranta, nu.Dar daca fiecare dintre oamenii fericiti de pe acest Pamant ar ajuta o singura persoana, lumea pentru care s-a nascut Iisus ar incepe sa ia fiinta.Miracolele nu exista, sa nu ne amagim!Miracolele le putem face oricare dintre noi, atata timp cat ne dorim acest lucru si iesim din intunericul rautatii sau ignorantei noastre.Oare va exista o astfel de lume candva, de Craciun?Sper ca da.Poate nu in timpul in care traiesc eu si cei contemporani mie, dar odata, de Craciun...

P.S. Am scris acest articol pentru toti cei care nu au parte de un Craciun fericit.Pentru ei, tot respectul meu si toate urarile de bine.Doar pentru ei.Cei care au un Craciun fericit ar trebui sa inceapa sa li-l faca si altora asa.

Cele mai frumoase melodii de Craciun, in opinia mea:

Elvis Presley - Blue Christmas

Ingerul Negru

2009-12-05T13:26:00.009+02:00

Sangele imi curgea de pe aripile sfasiate, adancindu-mi rana cu fiecare picatura.Suferinta imi anesteziase creierul, cladind un zid permanent intre ce era real si ce visam ca se intampla.Eram abandonata intr-o reverie continua, intr-un Iad ciudat, caruia nu-i apartineam asa cum nu-mi mai apartineam nici mie.Nu-mi aminteam nimic din ce traisem, nu stiam cine am fost si cine sunt acum.Inima nu imi mai batea, iar in locul ei era o gaura neobisnuita, ca un abis al disperarii din care nu mai puteam iesi.Ii simteam marginile sangerand, la fel ca intregul meu trup si ca noile mele aripi cu care mi-era imposibil sa ma obisnuiesc.De fiecare data cand le miscam, o durere surda imi trecea prin vene, iar amintiri muribunde incercau sa imi iasa prin pielea subtire.Cea mai puternica se apropiase de gaura din piept, cautand acolo sufletul de care depindea."Te iubesc", imi soptea cu un glas chinuit, incercand sa ma trezeasca inainte ca otrava sa ajunga la ea.Dar eu stiam ce lipseste, stiam ce voia sa imi transmita, stiam de ce creasem acel zid intre realitate si iluzie.Era el."Mereu va fi el", am zis, in timp ce lasam toate scuturile sa cada.Deodata, ii simteam rasuflarea in par, atingerea buzelor pe gat, ii auzeam inima batand in pieptul meu, in timp ce vocea lui eliberata din lanturile constiintei mele imi canta "Te iubesc".Aripile imi cazusera de pe umeri si acum altcineva le purta.Ochii lui orbi ma priveau cu ura, iar mainile lui arse erau pline de sange.Era o creatura inspaimantatoare in ciuda aripilor negre ce ii tradau provenienta angelica.Figura lui incepuse sa se imblanzeasca, dar era umbrita de un zambet diabolic.Puteam citi in ochii lui cine era si am inteles atunci ca nu eu imi hotarasem cosmarul, nu eu alesesem sa mor.Era el, ingerul macabru al Infernului, cel alungat de Creator din cauza mandriei sale nebunesti.Mi-am intors privirea, simtindu-ma depasita de prezenta lui funebra."Acum stii originea Raului, iar eternitatea inseamna si rau", sopti cu o voce incarcata de mahnire.Am vrut sa-i raspund dar lumina imi apasa deodata pleoapele, fortandu-ma sa deschid ochii.Iadul disparuse, la fel si Ingerul Negru iar cel care ma privea acum era el, demonul meu serafic.Amenintarea din vis ingheta in aerul iernii odata cu timpul necrutator, al caror urme disparusera pentru o clipa de pe pamantul amortit.

P.S. Recomand Ingerul Negru de John Connolly.Fara alte cuvinte.

Suflete pereche

2009-11-10T19:17:00.006+02:00

Acea tacere.Acele clipe in care niciun cuvant din lumea asta nu ar putea umple spatiul dintre doua persoane asa cum tacerea o poate face.Acea privire.Acel sarut care ii urmeaza, confuz si linistitor, dar in acelasi timp mai intens decat toate cele avute pana atunci.Stii ca persoana cu care imparti acest moment magic este aleasa.Stii ca fiecare clipa petrecuta departe de ea devine irosita si lipsita de farmec.Stii, dar eziti.Oamenilor le este mai usor sa traiasca in monotonie decat sa isi schimbe irevocabil viata.Si astfel sufletele pereche se pierd, lumea se contamineaza cu "iubiri" puerile si juraminte false, iar suferinta din "dragoste" devine un adevarat cliseu.
Paralel cu acest univers uman atat de plictisitor, exista unul al eternitatii, la care noi, ca fiinte trecatoare, nu putem aspira sa accedem.Nu daca ne multumim cu acest statut ofensator de muritori.Nu daca stim sa spunem "Te iubesc" cui trebuie, cand trebuie si cum trebuie.Rosie si Alex, protagonistii romanului Ceceliei Ahern, "Suflete pereche" , nu au stiut acest lucru.Au preferat sa sufere in tacere, sa incheie conversatiile atunci cand ajungeau in punctul critic al sentimentelor lor, sa se casatoreasca si sa aiba copii cu oameni care nu ii puteau intelege si face fericiti.Ar fi bine daca as vorbi despre un scenariu dintr-o carte si atat.Din pacate e o realitate cotidiana in orice colt din lume ne-am afla.Dar credeti ca daca ne ascundem inabusim ce simtim?Nici pe departe."Cu timpul vei uita" este cele mai aberant stereotip existent pe fata Pamantului.Lucrurile adevarate se intensifica, nu mor.Sincer, ar fi o lume total fada fara putina magie.Fara taceri magice.

P.S. Multumesc, dragul meu, pentru acea imbratisare tacuta pe care nu o voi uita niciodata si datorita careia stiu (si voi sti mereu) ca tu esti sufletul meu pereche.
Uite de aceea iubesc toamna.

P.S. 2 Truth be told, my problem's old,
You mean the world to me but you'll never know.

Dorinta

2009-10-19T20:34:00.006+03:00

Durere.Dorinta.Dragoste.Trupul meu tanjea dupa atingerile lui asa cum mintea mea refuza sa si le aminteasca.Sensuri pierdute in obscuritatea unei inimi absente ma readuceau in Iadul caruia ii apartineam mai mult decat oricarei alte lumi.Clipele trecute imi conduceau prezentul cu o siguranta sfasietoare.Nu stiam in care perioada din viata mea traiesc de fapt, in cea in care el este cu mine, in cea in care eu incerc sa supravietuiesc nostalgiei exasperante, sau in cea in care el se intoarce.O confuzie obsedanta imi blocheaza sufletul intr-un spatiu sclipitor, orbindu-i definitiv iluziile bolnavicioase.Singura protejata sub aripa inghetata a Raiului imi este mintea, a carei neputinta este intens explorata de Infinit.Cuvintele lui caustice imi zgarie trupul, amintindu-mi de ranile superficiale pe care demonul meu serafic obisnuia sa mi le faca, un Iad atat de dulce comparativ cu Purgatoriul ce-l tranversez acum.Picaturi mincinoase imi umezesc chipul, lasand o urma neagra dintr-un sange care nu-mi mai curge prin vene.Incerc sa o sterg dar ea ramane imprimata pe piele, ca un tatuaj al trecutului intratabil."In caz ca vei dori vreodata sa uiti", imi spune Infinitul in timp ce imi ofera cel mai sincer zambet pe care l-a inventat pana acum.Nu ii raspund.Cuvintele nu imi asigura locul in Rai, in Iad sau macar intr-un univers atemporal.Iubirea mea trebuie sa reuseasca acest lucru.Calvarul meu interzis de placut...Inchid ochii, ignorand prezenta Infinitului, zgomotul neintrerupt al ploii si lumina orbitoare a diminetii.Vorbele lui imi extaziaza pentru un moment mintea slabita:"Esti viata mea acum"...

Doar o mica sursa de inspiratie:

Tacere

2009-10-08T21:15:00.010+03:00

" - Voi merge cu tine pana la marginea pamantului, sopti ea.
El ii sustinu privirea pentru un lung rastimp.Stia ea ce spune?Nu.Dar el stia ce spunea ea?Ca il iubea, da, stia.Dar cealalta mare intrebare nu fusese pusa niciodata..."

Tacere.El continua sa o priveasca fara a-i adresa vreun cuvant, fara a clipi macar.Se simtea de parca i-ar analiza fiecare trasatura a fetei, fiecare miscare a pielii sau a ochilor.Dar ea nu se miscase deloc.Efortul pe care trebuia sa-l depuna ca sa nu il sarute sau dimpotriva sa nu plece, renuntand la asteptarea aceea absurda era prea mare ca sa se mai gandeasca la chipul ei extenuat.Degetele lui subtiri ii mangaiau usor bratul, obligand-o sa-si mute privirea pe locul in care corpurile lor se atingeau.Nu, nu era corect.Stia ca nu ii putea rezista.Si se folosea din plin de acest avantaj pentru a se eschiva.Ca intotdeauna.Insa nu si acum.El zambi, vazandu-i hotararea.Isi plimba buzele pe fata ei, molesindu-i simturile cu respiratia lui dulce.Ea inchise ochii, intelegand ca nu va primi niciun raspuns nici de aceasta data."Doar nu ai renuntat asa usor", ii sopti el, indepartandu-se."De ce nu?Poate ca nu trebuie sa stim mereu adevarul.Poate ca e mai simplu sa evadam in fantezie, in paginile unei carti, visand la sentimente la care umanitatea nu mai are acces de secole"...Il durea sa vada suferinta aceea in privirea ei.Nu o merita.Si nu era reala.Ea nu avea nevoie de Shakespeare, de imaginatie.Ea nu trebuia sa viseze la eternitate, la fel ca ceilalti oameni.Pentru ca ea o avea.Ea il avea pe el.Dar cum putea sa i-o confirme?Existau cuvinte?El nu le-a invatat.Si totusi acum trebuia sa ii spuna ceva.Orice.Insa ea nu il lasa:"Nu as schimba nimic din ceea ce esti.Nu vreau sa imi dai nicio explicatie.Cand m-am indragostit de tine nu mi-ai oferit pe tava cuvinte pe care mi-as fi dorit sa le aud.Erai ca acum.Misterios.Tacut.Cu acelasi zambet care pare sa spuna totul dar de fapt nu spune nimic.Vreau sa ramai la fel.Sa imi reamintesti cum m-ai cucerit.Vino..."Il saruta, fara sa astepte vreo reactie din partea lui, in timp ce mainile ei fragile ii ghidau trupul spre un spatiu mai discret.El se zapacise complet, nestiind cum ar deranja-o mai tare: daca o opreste si ii distruge odata toate indoielile aberante sau daca o lasa sa continue, acceptand imaginea mistica pe care ea i-a impus-o."La naiba cu declaratiile", isi zise, risipind si ultima urma de ratiune...

Cateva ore mai tarziu...

- Vreau sa iti vorbesc.
Ea il privi, cu un zambet nedefinit.
- Despre ce anume?
- Despre mine.
- Renunta.Stiu totul despre tine.
- Despre noi, atunci.
- Nici aici nu ai ce noutati sa-mi aduci.
- Te iubesc.
- Taci.
- De ce?
- Imi place mai mult cand o arati.

"- Esti a mea, sopti el.Regina mea.Pentru totdeauna.Iar eu sunt al tau.Pentru totdeauna.
- Frumoase cuvinte, sopti ea, zambindu-i aproape trist."

P.S. Cele doua citate sunt din Anne Rice, "Mumia".Am descoperit ca una dintre cele mai frumoase fete ale iubirii apare in cartile ale caror tema principala nu are niciun pic de romantism.Aproximativ acelasi lucru l-as putea afirma si despre "Codul Shakespeare" de Jennifer Lee Carrell,un roman deosebit prin informatiile despre marele scriitor, prin autenticitatea personjelor si mai ales, prin deznodamantul sau usor ambiguu.

P.S. 2 O carte despre care cred ca va fi pe gustul tuturor este "Nopti cu ploi si stele" de Maeve Binchy.Calda si linistita ca o ploaie de vara.Lectura placuta!