Copilărie

Cred că zilele acestea mi-am dorit mai mult ca niciodată să fiu din nou copil. Mi-e dor de vacanţe, de linişte, de poveşti, de rutină. Am momente când m-aş întoarce în trecut şi aş retrăi totul, de la cele mai frumoase până la cele mai urâte clipe din viaţa mea. Apoi îmi amintesc cine sunt şi ce vârstă am. Realizez că vremea în care îmi purtau alţii de grijă va exista de acum doar în amintirea mea. Şi, în cele din urmă, îmi dau seama că n-o să mă mai întâlnesc niciodată cu acele timpuri în care eram un copil.

Unii o numesc o „nouă viaţă”, dar eu cred că e aceeaşi. Singurul aspect care diferenţiază perioada aceasta de cea de dinainte este existenţa responsabilităţilor. Un cuvânt greu, cu o încărcătură emoţională şi fizică ce nu te va mai părăsi niciodată odată ce ai terminat liceul.

A început facultatea. Dar eu nu „încep” acum, eu continui să fiu.