Rizzoli & Isles

Este ceva la thrillerele psihologice care mă atrage într-un mod inexplicabil. Înainte, credeam că psihologia ucigaşului este cea care mă impresionează, dar cu timpul am realizat că mai degrabă mă intrigă felul în care criminaliştii rezolvă un caz. Felul în care reuşesc să unească piesele unui puzzle şi să ofere o pistă, un motiv şi în final un nume. Sunt fascinată de minţile extrem de inteligente şi de lucide ( precum cea a lui Lincoln Rhyme, protagonistul multor romane ale lui Jeffery Deaver ), dar şi de cele care se bazează pe intuiţie şi pe impulsuri ( precum cea a lui Jane Rizzoli, eroina seriei "Rizzoli and Isles" a autoarei Tess Gerritsen ).

Primul meu contact cu această serie a fost prin „Clubul Mefisto”. Am citit foarte multe thrillere psihologice după această carte, dar niciunul nu m-a impresionat atât de tare. Atunci am descoperit prima dată termenul de „înger căzut” şi tot atunci am întâlnit două tipuri de dragoste cu totul neobişnuite: obsesia care te împinge la crimă şi pasiunea care îţi înceţoşează vederea, făcându-te să uiţi de religie, de ceea ce eşti, de speranţă şi de durere. Dragostea unui criminal pentru o victimă şi dragostea unui preot catolic pentru un medic legist. Iar dincolo de orice sentiment, se află Jane Rizzoli, o femeie torturată la rândul său de un ucigaş în urmă cu ceva timp, dar suficient de puternică să-şi continue meseria de detectiv. Să-şi rişte în continuare viaţa.

Când am aflat că TNT va face un serial bazat pe aceste romane ale lui Tess Gerritsen, nu am putut să-l ratez. Serialul e total diferit de cărţi. Departe de a fi profund, e mai degrabă amuzant, deşi fiecare crimă este tratată cu seriozitate. Dacă îl separ în totalitate de cărţi, pot spune că este un serial deosebit, despre crime ieşite din comun, rezolvate într-un stil la fel de aparte de două femei extraordinare: detectivul Jane Rizzoli şi medicul legist Maura Isles. Dacă mă gândesc însă la cărţi... Mi-aş fi dorit să se îndepărteze mai mult de standardele unui serial poliţist şi să sondeze atât psihicul ucigaşilor, cât şi cel al criminaliştilor implicaţi în rezolvarea cazurilor. Însă am învăţat demult să delimitez serialele/filmele de romane, aşa că nu o să insist să le compar. În ultimul episod al sezonului estival ( pentru că pe 29 noiembrie sezonul al doilea va fi reluat pentru încă 5 episoade ), detectivul Jane Rizzoli reuşeşte să-l ucidă pe criminalul care o chinuise, Charles Hoyt. Un final destul de optimist... Voi reveni cu noutăţi la sfârşitul sezonului.

P.S. Pe 15 septembrie, a avut premiera primul episod al celui de-al treilea sezon „The Vampire Diaries”. Stefan continuă să se depărteze de fratele său, Damon şi de Elena, iar aceştia continuă să-l caute. Aproape îl păcăleşte pe Damon că este altfel, un vampir însetat de sânge căruia nu-i pasă de reguli sau de oameni, dar nu reuşeşte să fie la fel de dur şi cu Elena. Un telefon anonim, o tăcere care lasă loc de interpretări... Şi totuşi cel care te iubeşte îţi recunoaşte respiraţia, îţi trăieşte chinul şi îţi reaminteşte ce simte pentru tine. Iar cu o melodie ca aceasta pe fundal, cum să rămâi indiferent?
Ron Pope - A drop in the ocean


Pe scurt: un început de sezon extraordinar pentru serialul „The Vampire Diaries”. Sper să nu mă dezamăgească nici „Gossip Girl”. Până pe 26 septembrie ( când va începe al cincilea sezon „Gossip Girl” ), sper să-mi fac o părere şi despre „Revenge” şi „The secret circle”, două seriale care mi-au atras recent atenţia. Mai multe detalii atunci.