Sfârşit de vară

Ultimele zile de vară. Tot aud la ştiri cuvintele acestea, dar nu mă pot familiariza cu ele. În ultimii ani, vara a însemnat pentru mine linişte. Dragoste. Fericire. Relaxare. Însă anul acesta... a fost un anotimp ca toate celelalte. Nu i-am simţit căldura pentru că înăuntrul meu gheaţa este imposibil de topit. Nu i-am văzut culoarea pentru că Universul meu este pictat într-un gri impersonal. Nu i-am contemplat tăcerea pentru că inima mea continuă să vorbească, la mii de kilometri depărtare, dominându-mi mintea cu vocea ei... Nici măcar nu i-am mirosit parfumul dulce şi efervescent pentru că fumul disperării încă mă sufocă. A fost o tentativă de vară, care totuşi se sfârşeşte acum.

Ce mi-au lăsat însă lunile acestea? Lecturi peste lecturi. Planuri de viitor concrete. Şansa de a trăi în altă parte, o altă viaţă. Posibilitatea de a auzi din nou cuvintele: "Îmi pare rău" şi "Te iubesc". O reîntâlnire cu marea şi cu nesfârşitul ei. Noi promisiuni. Posibilitatea că el să le rupă din nou. Lacrimi uscate. Speranţă. Încredere.

Mă bucur că las în urmă vara aceasta. Sufletul meu e pregătit pentru toamnă, pentru ploile ei reci, pentru confruntarea cu maturitatea, chiar şi pentru ziua de 8 septembrie. Acum ştie că in final, toate au meritat...

"It was worth it in the end"...
Chris Daughtry - September



P.S. Dacă tot a fost un an al schimbărilor, am decis să fie şi pentru blogul meu. Am vrut un template mai puţin colorat, dar care să aibă ceva deosebit. Aşa e şi viaţa mea: o coală albă pentru ceilalţi, dar cu tuşe de culoare pentru cine ajunge să mă cunoască.