Pot.

Poţi rămâne mereu îndrăgostit de cineva? Poţi să îi iubeşti imperfecţiunea, răutatea, sarcasmul? Poţi să îţi iubeşti cicatricile încă neînchise pentru simplul motiv că sunt provocate de el? Poţi să îi iubeşti temerile, greşelile, disperarea? Îl poţi lăsa să câştige de fiecare dată, chiar dacă ştii că tot ce va face el e să te distrugă?

Nu există iubire care să nu ajungă în Infern. Nu există raţiune în jocul plăcerii. Nu sunt graniţe între durere şi fericire. Nu sunt diferenţe între minciuni şi adevăruri. Toate se contopesc, toate mor şi renasc într-un singur sărut, toate ard în flăcările viciului, iar apoi îşi găsesc liniştea în parfumul înşelător al toamnei...

Nu poţi iubi pentru totdeauna o singură persoană dacă nu eşti puternic. Există o parte a celuilalt pe care nu o vei şti niciodată... Până într-o zi. Într-o zi în care focul şi apa se vor uni în lacrimile tale. Într-o zi în care vei simţi cum sufletul tău se degradează încet, fără să îi poţi opri în vreun fel moartea. Iar în acea zi vei dori să renunţi. Ţi-ai vinde şi ultima bătaie de inimă Diavolului, numai să îţi ia toate amintirile. Să poţi respira din nou.

Sau... poţi continua. Îţi dai seama că îi iubeşti şi latura malefică, o iubire patologică şi mistuitoare, dar reală. Nu poţi renunţa la ea la fel cum nu poţi renunţa să trăieşti. Îl săruţi şi uiţi de chinul din interiorul tău. Îl priveşti şi ştii că fericirea ta e în acei ochi. Te distruge, dar tot el te salvează. Timpul trece, dar nu peste voi.

Sunt printre cei blestemaţi să iubească până la acea ultimă bătaie de inimă pe care am refuzat să i-o vând Diavolului. I-am vândut-o însă lui. Uneori cred că e cam acelaşi lucru.

P.S. "Orice iubire e ca un monodeism: voluntar la început, patologic pe urmă." - Camil Petrescu.

P.P.S. Adele - Set fire to the rain