Gheata  

Posted by: Amaya in , , , , ,


Bucati de gheata se desprindeau din venele mele, eliberand sangele sufocat de presiunea coplesitoare a focului...Imi auzeam inima batand cu neincredere, asteptandu-se la un nou atac din clipa in clipa.Mi-era teama sa ma misc, sa pot stabili un nou diagnostic pentru durerea mea.Eram sigura ca nu ma transformasem, dar nu voiam sa stiu consecintele torturii dogoritoare care pusese stapanire pe trupul meu, topindu-l.Atingerea degetelor lui reci pe pielea mea fierbinte ma salvase de la cea mai ingrozitoare moarte preconizata vreodata pentru mine.Strabatandu-mi corpul ca o unda vie de curent electric, contactul lui absent cu focul ce crestea in mine il ingheta brusc si vindecator.Apropierea lui, cuvintele de iubire ce ma ridicasera de atatea ori pe culmile Infinitului, inima lui batand la cativa centimetri de mine, cu o intensitate cunoscuta doar de noi, imi redasera viata in mai putin de cateva secunde.Un amestec de caldura si raceala imi curgea prin venele arse, distrugand urmele chinului continuu si reconstruindu-mi amintirile interzise.Analizandu-i ochii, reuseam din nou sa ma vad pe mine, sa imi contopesc privirea cu a lui, sa simt impreuna cu el dragostea periculoasa ce ne-a unit sufletele pentru totdeauna.Eram... fericita.Nu imi pasa de calvarul prin care trecusem, nici de cel care urma sa vina.Nu imi pasa de Infinit si de jocurile lui stupide.Nu imi pasa de nimic altceva in afara de el, demonul meu, ingerul meu, ucigasul meu, salvatorul meu.Nu am realizat cand s-a aplecat sa ma sarute dar dintr-odata ma aflam in jocul nostru favorit, dureros de placut si de intaritor pentru organismul meu zbuciumat.Puteau trece ore, zile, sau luni avandu-l atat de aproape si tot nu as fi stiut.Eram doar noi doi si niciun timp nu putea fi mai bun de atat.Dar el nu avea de gand sa ramana.Se desprinse cu grija din imbratisarea mea energica, promitandu-mi ca se va intoarce si ca ma va iubi mereu.Corpul mi se prabusi inert pe podea imediat ce silueta lui iesi din raza mea vizuala.Nu voiam sa infrunt realitatea, sa inteleg urmarile pe care ultimele saptamani le avusesera asupra mea.Gheata imi descatusase inima si asta era destul.Puteam trece de Infinit cu sentimentele mele, puteam sa-mi salvez dragostea din toata mizeria ce ma inconjura.Puteam sa fiu inumana.Inuman de indragostita.Pentru eternitate.

This entry was posted on Tuesday, July 07, 2009 and is filed under , , , , , . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Subscribe to: Post Comments (Atom) .

6 comments

Citesc si imi dau seama cat de trista poti fi,imi dau seama ca sufletul iti plange,si ma simt neputincioasa ca nu pot face ceva.Dar fii fericita tu ai ceva ce nimeni nu-ti poate lua iubirea adevarata,tu stii ce este iubirea!Tu ai invatat,poate ca prea devreme,dar ai invatat anumite lucruri ce nu toti de varsta noastra ar putea intelege.
Sunt aici pentru tine oricand divina mea!Te iubesc!>:D<
Abia astept sa mai intrii pe mess sa mai vb!

Eu cred ca tristetea e parte din noi si sunt de parere ca orice persoana a trecut prin astfel de momente. Asta nu inseamna ca tristetea ne reprezinta sau ca momentele frumoase trec neobservate.

Asa este iulia.Sunt de parere ca poti trai o clipa si o poti face sa insemne ceva!Tristetea si fericirea sunt doua lucruri esentiale in viata noastra.Mai ieri eram fericita,iar azi sunt daramanta,dar cine stie poate maine va rasari iar soarele pe strada mea!:)

Logic ca fericirea sau tristetea nu sunt stari permanente.Nici nu am incercat sa exprim altceva prin articolul meu.Eu iau doar iubirea ca o stare permanenta.Punct.

multumesc pentru coment >:D<

iti doresc la randul meu sa fii fericita si sa reusesti sa invingi prin sentimentele tale eterne toate greutatile vietii

Post a Comment

Related Posts with Thumbnails