Totul parea un cosmar, o poveste care ajunsese in punctul melodramtic si periculos, ca un ultim obstacol in calea sfarsitului meu perfect.Imi simteam venele arzand sub pielea rece, torturandu-ma cu o delicatete uluitoare in timp ce noi puteri curgeau spre inima moarta.Ultimele luni se estompasera cu viteza in mintea mea dureros de lucida, daruind intregul spatiu prezentului chinuitor.Pur si simplu nu intelegeam.Daca imi mai ramasese vreo amintire, aceea era cu mine in fata mortii, aratandu-mi cu nonsalanta o imagine morbida al carei personaj principal eram eu.Nu ma speriasem, totul fusese mult prea rapid, la fel cum ma asteptam sa fie si mult-doritul sfarsit, dar se pare ca Infinitul a avut alte planuri cu mine.Felul in care imi batjocorise iubirea, tarand-o prin mocirla fierbinte si rupand-o in bucati vii, a fost prea mult pentru inima mea greu incercata.Ultima ei bataie a fost ca o scanteie pentru sangele obosit ce-mi picura in corp, provocand un foc interior violent si perpetuu.Nu stiam ca durerea va fi un combustibil atat de pretios pentru trupul meu plapand, pe care ranile il slabisera, absorbindu-i imunitatea.Focul era peste tot, in vene, in plamani, in degetele infrigurate, in stomacul distrus...Dar mai ales, il simteam in piept, arzand nebuneste si de neoprit, cu o forta dubla, capabila sa mistuie intreg pamantul.Nu mi-era teama, mintea nu se putea concentra pe altceva in afara de chinul convulsiv din interiorul meu, dar eram disperata.Voiam sa am parte de finalul acela simplu si firesc, voiam sa nu-l fi vazut niciodata aruncandu-mi cu atata usurinta iubirea in focul dogoritor, voiam sa ma fi multumit cu stadiul de particula a Universului, fara ca nasterea mea sa mai fi avut loc.Dar toate dorintele mele erau inutile.Nu eram decat o jucarie in mana lui, in mana destinului, in mana Infinitului, in mana demonului meu cu chip de inger.Flacarile incepura sa arda mai tare imediat ce i-am gandit numele...Dar daca voi scapa?Daca focul se va opri intr-o zi... cum voi fi eu dupa aceea?Ce voi mai simti?Chinul va disparea sau va deveni parte din mine, ca o boala ce o pot tolera?M-am ridicat, privindu-mi reflexia palida din oglinda.Ranile se cicatrizasera, iar ochii mei adineauri luminosi si plini de dragoste erau acum doua flacari negre, in care se citea pofta halucinanta de a uri si de a ucide.M-am retras, speriata.In ce ma transformasem, cine era fiinta din porii careia iesea rautatea iar in venele careia ardea razbunarea?Am cazut, lipsita de viata, pe podea.Eram eu.Jumatatea mea malefica castigase razboiul impotriva mortii, fara ca macar sa-mi fi dorit victoria aceasta.Monstrul din oglinda imi zambi.Inima incepu sa-mi bata furioasa in pieptul bolnav, impotrivindu-se zadarnic urii absolute pe care Infinitul mi-o injectase pe post de morfina...

P.S. Urmatorul articol va fi despre "Zori de zi".Este una din sursele mele de inspiratie pentru acest articol.

P.S.2 Trailer-ul oficial al filmului "Sotia calatorului in timp"
a aparut zilele trecute pe youtube.Din cate pot sa-mi dau seama respecta destul de bine firul cartii.Pe 14 august 2009 va fi premiera in SUA.Sa speram ca si in Romania va aparea curand.