Durere.Dorinta.Dragoste.Trupul meu tanjea dupa atingerile lui asa cum mintea mea refuza sa si le aminteasca.Sensuri pierdute in obscuritatea unei inimi absente ma readuceau in Iadul caruia ii apartineam mai mult decat oricarei alte lumi.Clipele trecute imi conduceau prezentul cu o siguranta sfasietoare.Nu stiam in care perioada din viata mea traiesc de fapt, in cea in care el este cu mine, in cea in care eu incerc sa supravietuiesc nostalgiei exasperante, sau in cea in care el se intoarce.O confuzie obsedanta imi blocheaza sufletul intr-un spatiu sclipitor, orbindu-i definitiv iluziile bolnavicioase.Singura protejata sub aripa inghetata a Raiului imi este mintea, a carei neputinta este intens explorata de Infinit.Cuvintele lui caustice imi zgarie trupul, amintindu-mi de ranile superficiale pe care demonul meu serafic obisnuia sa mi le faca, un Iad atat de dulce comparativ cu Purgatoriul ce-l tranversez acum.Picaturi mincinoase imi umezesc chipul, lasand o urma neagra dintr-un sange care nu-mi mai curge prin vene.Incerc sa o sterg dar ea ramane imprimata pe piele, ca un tatuaj al trecutului intratabil."In caz ca vei dori vreodata sa uiti", imi spune Infinitul in timp ce imi ofera cel mai sincer zambet pe care l-a inventat pana acum.Nu ii raspund.Cuvintele nu imi asigura locul in Rai, in Iad sau macar intr-un univers atemporal.Iubirea mea trebuie sa reuseasca acest lucru.Calvarul meu interzis de placut...Inchid ochii, ignorand prezenta Infinitului, zgomotul neintrerupt al ploii si lumina orbitoare a diminetii.Vorbele lui imi extaziaza pentru un moment mintea slabita:"Esti viata mea acum"...

Doar o mica sursa de inspiratie:

" - Voi merge cu tine pana la marginea pamantului, sopti ea.
El ii sustinu privirea pentru un lung rastimp.Stia ea ce spune?Nu.Dar el stia ce spunea ea?Ca il iubea, da, stia.Dar cealalta mare intrebare nu fusese pusa niciodata..."

Tacere.El continua sa o priveasca fara a-i adresa vreun cuvant, fara a clipi macar.Se simtea de parca i-ar analiza fiecare trasatura a fetei, fiecare miscare a pielii sau a ochilor.Dar ea nu se miscase deloc.Efortul pe care trebuia sa-l depuna ca sa nu il sarute sau dimpotriva sa nu plece, renuntand la asteptarea aceea absurda era prea mare ca sa se mai gandeasca la chipul ei extenuat.Degetele lui subtiri ii mangaiau usor bratul, obligand-o sa-si mute privirea pe locul in care corpurile lor se atingeau.Nu, nu era corect.Stia ca nu ii putea rezista.Si se folosea din plin de acest avantaj pentru a se eschiva.Ca intotdeauna.Insa nu si acum.El zambi, vazandu-i hotararea.Isi plimba buzele pe fata ei, molesindu-i simturile cu respiratia lui dulce.Ea inchise ochii, intelegand ca nu va primi niciun raspuns nici de aceasta data."Doar nu ai renuntat asa usor", ii sopti el, indepartandu-se."De ce nu?Poate ca nu trebuie sa stim mereu adevarul.Poate ca e mai simplu sa evadam in fantezie, in paginile unei carti, visand la sentimente la care umanitatea nu mai are acces de secole"...Il durea sa vada suferinta aceea in privirea ei.Nu o merita.Si nu era reala.Ea nu avea nevoie de Shakespeare, de imaginatie.Ea nu trebuia sa viseze la eternitate, la fel ca ceilalti oameni.Pentru ca ea o avea.Ea il avea pe el.Dar cum putea sa i-o confirme?Existau cuvinte?El nu le-a invatat.Si totusi acum trebuia sa ii spuna ceva.Orice.Insa ea nu il lasa:"Nu as schimba nimic din ceea ce esti.Nu vreau sa imi dai nicio explicatie.Cand m-am indragostit de tine nu mi-ai oferit pe tava cuvinte pe care mi-as fi dorit sa le aud.Erai ca acum.Misterios.Tacut.Cu acelasi zambet care pare sa spuna totul dar de fapt nu spune nimic.Vreau sa ramai la fel.Sa imi reamintesti cum m-ai cucerit.Vino..."Il saruta, fara sa astepte vreo reactie din partea lui, in timp ce mainile ei fragile ii ghidau trupul spre un spatiu mai discret.El se zapacise complet, nestiind cum ar deranja-o mai tare: daca o opreste si ii distruge odata toate indoielile aberante sau daca o lasa sa continue, acceptand imaginea mistica pe care ea i-a impus-o."La naiba cu declaratiile", isi zise, risipind si ultima urma de ratiune...

Cateva ore mai tarziu...

- Vreau sa iti vorbesc.
Ea il privi, cu un zambet nedefinit.
- Despre ce anume?
- Despre mine.
- Renunta.Stiu totul despre tine.
- Despre noi, atunci.
- Nici aici nu ai ce noutati sa-mi aduci.
- Te iubesc.
- Taci.
- De ce?
- Imi place mai mult cand o arati.

"- Esti a mea, sopti el.Regina mea.Pentru totdeauna.Iar eu sunt al tau.Pentru totdeauna.
- Frumoase cuvinte, sopti ea, zambindu-i aproape trist."

P.S. Cele doua citate sunt din Anne Rice, "Mumia".Am descoperit ca una dintre cele mai frumoase fete ale iubirii apare in cartile ale caror tema principala nu are niciun pic de romantism.Aproximativ acelasi lucru l-as putea afirma si despre "Codul Shakespeare" de Jennifer Lee Carrell,un roman deosebit prin informatiile despre marele scriitor, prin autenticitatea personjelor si mai ales, prin deznodamantul sau usor ambiguu.

P.S. 2 O carte despre care cred ca va fi pe gustul tuturor este "Nopti cu ploi si stele" de Maeve Binchy.Calda si linistita ca o ploaie de vara.Lectura placuta!

Toamna.Suflet ingalbenit.Priveam absenta frunzele imprastiate incercand sa le asociez culoarea acelei parti din mine adanc ingropate in tenebrele unei inimi pierdute.Uitasem de tortura, de aripi insangerate, de jocuri mortale.Eram cufundata intr-o reverie totala, din care numai el m-ar fi putut scoate, soptindu-mi acel "Sunt acasa" de care aveam atata nevoie.Desigur, mai era si Infinitul.Clipele mele de meditatie se aflau fara indoiala in capul listei lui de prioritati.Nu avea rost sa sper ca de data aceasta sa faca o exceptie.Era deja langa mine, aranjandu-si aripile de matase in timp ce se aseza.Sari peste introducere ca intotdeauna si trecu la ce il interesa: dragostea mea eterna si incomparabila.
- Ii mai simti parfumul in aerul inecacios al toamnei?Pe mine unul ma deprima polivalenta lui.
- Intotdeauna, i-am raspuns fara sa ma gandesc vreo clipa.Pentru mine, este acelasi vis irezistibil de mai.Nu conteaza ca e septembrie, nu conteaza ca el este la sute de kilometri departare.Mirosul lui va fi mereu aici, proaspat ca o zi de primavara, intens ca o noapte de vara.Foc si apa.Pamant si aer.O fuziune completa si infailibila.
- Prea multe cuvinte pentru un sentiment atat de simplu.Si prea multe contradictii.Foc si apa?Demonstreaza-mi, imi propuse Infinitul malitios.
I-am zambit.O briza de aer cald invalui frunzele risipite, aducandu-le in jurul nostru.Am inchis ochii, rememorand toate clipele petrecute cu el: prima atingere, prima strangere de mana, primul sarut, primul "Te iubesc", prima cearta, primele flori, primele lacrimi stropite cu foc...
- Opreste-te, imi ceru Infinitul.Nu vreau sa stiu de ce il iubesti.
- Dar stii deja.Ti-am aratat.Intelege, ce simt acum nu se va schimba niciodata, oricat ai incerca sa ma obligi sa renunt.Dragostea nu este asa cum ii faci pe ceilalti sa creada de teama sa nu iti pierzi locul de inger al universului.Dragostea este in aerul acesta inecacios de toamna, atat de apasator pentru tine.In culoarea palida a frunzelor.In lacrimile ce ard continuu prin flacarile pasiunii...
Infinitul se ridica fara cuvinte.Doar o fasie de matase ramase in urma lui, ca o promisiune inghetata a unei viitoare intalniri...

P.S.: Pentru el.Normal.

Nu am fost niciodata atat de interesata de un serial incat sa fac tot posibilul sa-l vad in timp real cu SUA.Nu reuseam sa fiu consecventa nici cu cele care apareau in Romania, pierzand de obicei multe episoade si implicit firul evenimentelor.Insa TrueBlood si Gossip Girl mi-au schimbat radical parerea anul acesta.Sunt constienta ca nu m-as fi uitat la TrueBlood daca nu as fi citit seria "Vampirii Sudului" intrucat genul horror nu se afla printre preferatele mele.Am o memorie vizuala mai buna decat as fi vrut, asa ca anumite faze din filmele de groaza imi incarca mintea pentru multa vreme, lucru nu tocmai placut, chiar daca stiu ca nu sunt reale.Prin urmare, nu am fost foarte incantata de primul sezon din TrueBlood, dar acest fapt nu m-a impiedicat sa il urmaresc pe al doilea cu entuziasm inca de la primul episod.Ce mi-a placut la acesta si nu a existat in celalalt, dupa cum am zis si cu ceva timp in urma , a fost elementul-surpriza.Pentru un cititor al cartilor, cum eram eu, nu exista actiune sau suspans.Stiam cine era criminalul, stiam cum va fi prins, stiam cate victime va face.Oricine a citit un roman politist sau a vazut un film de acest gen stie ca odata aflat faptasul, interesul se diminueaza considerabil.Nu-i nimic mai palpitant decat sa faci supozitii, sa te gandesti cine ar putea sa o faca, ce scop ar avea, in ce conditii a luat hotararea de a ucide.Eu nu am putut face toate aceste lucruri in primul sezon TrueBlood.Dar in al doilea... lucrurile au stat complet diferit.Folosirea menadei care a ranit-o pe Sookie intr-un rol atat de larg a fost exact ce avea nevoie serialul pentru a deveni captivant pentru toti, nu doar pentru cei care nu citisera cartile.Mi-a placut tot: injunghierea lui Sam urmata de transformarea lui in tap, distrugerea atlarului ridicat pentru Dyonisos, felul in care a murit bacanta, cererea in casatorie a lui Bill succedata de rapirea sa...Toate aceste scene si-au atins cu succes obiectivul de a pastra tensiunea pana in ultima clipa a celor 56 de minute.Nu stiu cat de mult sau cat de putin va fi exploatata urmatoarea carte, "Clubul mortilor", dar pana vara viitoare voi avea suficient timp sa ma gandesc la asta si sa aflu mai multe, odata incepute filmarile.
Al treilea sezon Gossip Girl a debutat luni, 14 septembrie, in SUA, cu o intarziere de doua saptamani fata de cum era prevazut initial.Din primul episod aflam ca Serena si-a facut din cap prin Europa cu diferite celebritati, ca Blair si Chuck inventeaza jocuri gen barbatul infidel-femeia dispretuita pentru a nu interveni monotonia in relatia lor, ca Dan incepe sa se integreze in lumea bogata a Manhattan-ului si ca Nate accepta iar provocarea unei relatii pe ascuns.Acesta e doar inceputul desigur.La finalul episodului, Serena plateste un fotograf sa-i publice fotografiile in Europa si Asia, in speranta ca tatal ei le va vedea si o va cauta, Blair si Chuck pastreaza jocurile doar la nivel de dormitor, iar relatia lui Nate nu va fi atat de lipsita de complicatii cum credea.Pentru ca independenta nu e atat de usoara precum pare la prima vedere.Poate ca daca se gandesc mai bine... nu e chiar ceea ce-si doresc ei.In Romania, acest sezon ar trebui sa apara anul viitor daca ProTv va continua sa difuzeze Gossip Girl.Dar cum probabil il vor difuza mai tarziu sau deloc... singura cale de a-l vedea ramane Internetul.Voi reveni cu noutati.
Ultimul serial care mi-a atras atentia este "The Vampire Diaries".Elena trece prin perioada de acceptare a mortii parintilor ei cand il intalneste pe Stefan, un vampir ce isi cauta locul in societate.Ea este atrasa de misterul lui, iar el de asemanarea ei izbitoare cu Katherine, femeia pe care a iubit-o cu multi ani in urma.In ciuda naturii lui, povestea lor ar fi putut fi mult mai simpla... daca nu aparea si Damon, fratele lui Stefan si in acelasi timp dusmanul lui irefutabil.Damon exercita o atractie neobisnuita asupra oamenilor, lucru ce il va simti si Elena, desi este indragostita de Stefan.Dar oare numai dorinta lui de a-i face rau fratelui sau il tine aproape de ea?Acest lucru nu-l putem afla decat cu timpul.Urmatorul episod este maine, 17 septembrie.
Vizionare placuta!

Update!
Trailer Michael Jackson's This is it:


Pe 28 octombrie.Pentru doar doua saptamani in cinematografe.Un film despre o legenda si despre concertele care n-au mai avut loc.This is it.Michael Jackson.

Prima ploaie de toamna imi murdari fara regrete sufletul cu picaturile amare ale noroiului solitudinii.Priveam strazile adormite sub anestezia frigului recent instalat, dorindu-mi sa ma absoarba si pe mine in ceata uitarii temporare.Nu pentru mult timp, ma multumeam doar cu ziua de 8 septembrie.Insa nu poti face targuri cu timpul cand lupti impotriva lui.Normal ca Infinitul se foloseste de orice ocazie mai speciala pentru a-mi arde, macar putin, inima insangerata.Ploaia grea de toamna, mintea mea dureros de lucida, oboseala fizica, absenta pradatorului meu favorit, toate acestea laolalta intr-o astfel de zi...Nu fac decat sa imi scrijeleze si mai mult trupul acoperit de rani, alunecand din ce in ce mai adanc, spre locul cufundat in otrava.Sangele curge neincetat prin atriile veninoase, pompand oxigenul de care are nevoie pentru a supravietui chinului usturator.Imi doresc sa dorm, sa ma desprind pentru cateva ore de tot ce inseamna viata, dar Infinitul are alte planuri cu mine."La multi ani", imi spune, zambindu-mi cu rautate.Ii intorc spatele, privind in continuare strazile reci...Iubeam luna septembrie.Era, pentru mine, un decembrie tomnatic.Cadouri, vacanta, ore placute la scoala...Liniste.Cred ca am si uitat ultima data cand am patruns in profunzimea acestui cuvant."Erai cu mine.Pe plaja.Iti doreai sa te pierzi in sunetul valurilor cum doresti acum sa te pierzi in aerul hipnotizant al strazilor parasite.Cand m-ai vazut, mi l-ai cerut pe el, de parca as fi avut vreun interes sa te ajut.Esti tare amuzanta atunci cand vrei sa fii singura", ma ironiza el.Nu voiam sa-i raspund, dar cuvintele imi navalira din suflet, fara sa am timp macar sa ma gandesc la ele:"Iti pierzi timpul degeaba.Crezi ca stii totul despre dragoste, ca esti singurul care ii cunoaste absolutul, ca un om nu poate nici macar sa viseze la eternitate atata vreme cat esti tu aici, sa-l cenzurezi prin moarte.De ce toti care au cautat iubirea la un nivel superior fiintelor umane au murit incercand?De ce iti este teama, pana la urma?Ca vei disparea?Ca Infinitul va reprezenta de fapt dragostea unui om?Dragostea mea?".El ma privi tulburat, incercand sa-si stapaneasca furia.Incepuse sa se indeparteze, dar se opri, cautand o cale prin care sa riposteze atacului meu neasteptat.In cele din urma, o gasi:"Din cate ai vazut, nu incerc sa te omor.Nu fizic.Doar iti probez sentimentele.Daca vei rezista la nesfarsit, oricat de tare te voi rani...Universul este al tau.Pana atunci, bucura-te de ziua ta".El disparu inainte sa ii mai raspund ceva, eliberandu-mi inima de sub presiunea veninului intepator.Stiam ca se va intoarce si ca ma va gasi atunci mult mai distrusa.Stiam ca imi pierdusem puterea de a alege.Ca eram condamnata sa astept.Sa inteleg.Sa iert.Sa iubesc.Dar nu regretam.Nu imi doream altceva...Linistea strazilor intunecate imi acapara sufletul murdar, salvandu-l din lanturile torturii..."Pentru ca e 8 septembrie", imi sopti Infinitul.I-am zambit sincer: "Multumesc".

P.S. Am reusit sa vad filmul "The time traveler's wife" .Este excelent.Eric Bana si Rachel McAdams sunt extraordinari impreuna, reusind sa creeze pe ecran povestea aceea perfecta de iubire care a reiesit din paginile cartii.El pleaca, ea ramane...El o cauta mereu, ea il asteapta rabdatoare...Uneori trec zile, alteori saptamani.Inainte sa se intalneasca in timp real, trec si ani.Dar despartirile nu le afecteaza sentimentele, dimpotriva, le intaresc.Absolut emotionant.Premierea filmului in Romania va fi pe 6 noiembrie 2009.

Atingerea lui pare fierbinte pe pielea mea îngheţată.Îi simt buzele mangaindu-mi încet chipul răvăşit de durere, în timp ce degetele lui îmi netezesc delicat spatele suferind.Otrava îşi continuă traseul sinuos prin corpul meu agonizant, creându-mi o stare insuportabilă de somnolenţă.E unul din cele mai cruzi jocuri ale Infinitului, ultima lui carte împotriva fericirii mele.Decid să ignor chinul interior, pierzându-mă şi mai mult în căldura braţelor lui.El mă sărută absent, cu privirea scufundată în apusul de toamnă."Voi pleca în curând", mă anunţă, fără nicio inflexiune în voce.Refuz să îi răspund.Picăturile de sânge de pe obrajii mei îi spun tot ce este nevoie să ştie.El mi le şterge, zâmbind:"Normal că vei suferi.Nici mie nu îmi va fi uşor.Dar altă cale nu există.Poate că mă voi întoarce.Sau poate că nu.Nu îţi promit nimic.Totul depinde de ce voi găsi acolo".Mă condamnase la moarte cu o naturaleţe apăsătoare.Nimic din ce aş fi putut zice nu l-ar fi emoţionat câtuşi de puţin aşa că am hotărât să tac.Am încercat să îmi imaginez cum voi supravieţui după ce el va pleca, absorbită de melancolia toamnei şi otrăvită de Infinitul caustic.Îi percep mirosul în aer, acelaşi dintotdeauna, dulce şi greu, fermecător în aparenţă şi veninos în esenţă.Vibraţii violente îmi străbat pielea, asigurându-mă de prezenţa ei distrugătoare.Îmi închid ochii, dorindu-mi cu disperare să nu mai fiu în acelaşi loc când îi voi deschide, şi mai ales, în acelaşi anotimp.Dar el mă îmbrăţişează din nou, împrăştiind toată energia negativă a toamnei şi toată otrava din trupul meu."Nu am plecat încă", îmi şopteşte, râzând.Îl privesc cu atenţie, încercând să îi păstrez expresia pentru totdeauna în mintea mea răscolită de boală:"Acoperă-mi inima cu ceva.Ceva care să reziste la venin, la suferinţă, la nopţi nedormite, la clipe de rătăcire, la ură.Ceva care să o facă imună la jocurile Infinitului.Ceva de-al tău".El nu mai spuse nimic, lăsându-şi sărutul să îmi acopere inima...

Pentru mine, "TrueBlood" nu reprezinta doar serialul de pe HBO, castigator al unui Glob de Aur pentru prestatia Annei Paquin si a altor trei premii si nominalizari.Pentru mine, "TrueBlood" este o ecranizare.Nu una dintre cele mai bune din punct de vedere al respectarii evenimentelor din carti.Dar cu siguranta una exceptionala daca avem in consideratie distributia si intamplarile incredibile care conduc viata locuitorilor oraselului Bon Temps din Louisiana.De ce nu am scris pana acum despre "TrueBlood" si seria "Vampirii Sudului"?Pentru ca nu m-am simtit foarte incantata dupa ce am terminat de citit primele patru carti si de vazut primul sezon.Desi toate aceste lucruri le-am facut iarna trecuta in nici doua saptamani, nu am perceput nicio imbogatire culturala sau cizelare a modului meu de a gandi odata ce le-am epuizat.Serialul combina elementele horror cu cele erotice cu mai multa naturalete decat as fi fost eu obisnuita, iar cea de-a patra carte a seriei imi infatisa o Sookie infidela, capabila sa treaca peste relatia ei cu Bill pentru o aventura cu nestatornicul Eric.Intr-adevar, Bill o inselase primul.O parasise pentru creatoarea lui, Lorena, si fusese pe punctul de o omori cand s-a trezit infometat in portbagajul unei masini iar ea era singurul om la indemana.Singurul lucru ce a salvat-o a fost nevoia lui sexuala, care s-a dovedit mai puternica decat setea, ajutandu-l s-o si recunoasca ulterior.Urmatoarele trei carti aparute vara aceasta si al doilea sezon "TrueBlood" mi-au schimbat cu totul parerea despre Sookie, Eric si Bill si m-au ajutat sa le inteleg sentimentele si caracterele.Eric nu este personajul negativ cum Bill nu este cel pozitiv.Mai exact, Bill s-a folosit de Sookie la ordinele reginei Louisianei pentru a putea beneficia de calitatile ei telepatice, iar Eric...Desi nepoliticos si superficial, seriful Districtului 5 se indragosteste cu adevarat de Sookie, lucru ce nu reuseste sa-l inteleaga decat dupa ce o vede cu alt barbat.Pe de alta parte, Sookie este un personaj mult prea complex pentru a-l putea incadra intr-o categorie.Viseaza dupa o viata normala, dar in acelasi timp e constienta ca nu o va putea avea niciodata din cauza capacitatii sale de a auzi gandurile celorlalti.Este satula de complicatiile lumii fantastice dar continua sa-i accepte provocarile, oricat de aproape ar aduce-o de moarte.Inima ei este un taram necunoscut chiar si pentru ea, asediat de tradarea lui Bill si de inconstanta lui Eric.Iar daca nu era destul de rau, in viata lui Sookie apare si Quinn, o figura importanta in lumea varcolacilor, de care o leaga in special dorinta.Am tras cu ochiul la celelalte 2 volume din serie care nu au aparut inca in Romania si am aflat ca Eric castiga batalia.Pentru moment, caci in septembrie va aparea volumul zece in SUA, iar Charlaine Harris a semnat un contract pentru inca 3 carti.Revenind la cel de-al doilea sezon...De ce mi se pare mai bun?Nu pentru ca asocierea sexului cu partea animalica a oamenilor ar fi disparut.Dimpotriva.Ci tocmai pentru ca serialul se deosebeste atat de mult de carte, oferindu-mi suspansul de care aveam nevoie in primul sezon.Azi am urmarit episodul zece si trebuie sa recunosc ca habar n-am cum se va termina totul.Orgiile au pus stapanire pe orasul Bon Temps, locuitorii fiind posedati de o menada ce il slujeste pe Dionysos, zeul vinului si al extazului.Intoarsa din Dallas, Sookie se vede in situatia de a lupta impotriva unei creaturi supranaturale pentru viata prietenilor ei.Lucru destul de dificil, tinand cont ca aceasta are avantajul de a fi nemuritoare.Daca iubitul ei Bill nu a reusit sa o omoare, ma intreb: cine ar putea?Asta voi afla in ultimele 2 episode care vor aparea pe 30 august, respectiv 13 septembrie.

P.S. Va exista si sezonul 3.Voi reveni atunci cu noutati.

P.S. 2 Nu voi intra in pauza de seriale dupa ce se va termina "TrueBlood".Pe 10 septembrie va avea premiera "The Vampire Diaries", o ecranizare dupa seria omonima a Lisei Jane Smith, pe care mi-am promis sa o citesc in curand, chiar daca nu va aparea in Romania.Voi lasa unul din trailerele care m-au convins ca serialul merita vazut.Iar pe 14 septembrie... cu intarziere de 2 saptamani fata de cum era prevazut initial, are premiera cel de-al treilea sezon "Gossip Girl".Despre el am mai vorbit , si promit ca o voi mai face dar la finele sezonului.CW Television a promovat mai multe teasere cu protagonistii si un trailer care ne promite ca vom avea parte de cel mai incitant sezon "Gossip Girl" de pana acum. Toate astea, aici .

P.S. 3 M-am straduit destul de mult sa gasesc o comedie buna.Nu ma asteptam sa fie "The Ugly Truth", dar asa surpriza a fost mai mult decat placuta.Subiectul nu are relevanta, desi este mult mai real decat in majoritatea comediilor aparute in ultima perioada.Singurul lucru care il pot garanta este ca veti rade.Mai mult decat v-ati astepta de la doctorita din "Grey's Anatomy", Katherine Heigl si de la Gerard Butler, cunoscut de cei mai multi pentru rolul principal din drama "P.S. I love you".Trailerul va va lamuri mai bine decat o pot face eu.Vizionare placuta!

Trailer "The Vampire Diaries":


Trailer "The Ugly Truth":

Cutitul imi aluneca pe brat imprastiind picaturi amare de sange pe vechile rani.Lacrimi grele imi apasa incet ochii ca semn al vietii ce refuza cu incapatanare sa-mi paraseasca trupul amortit de durere.Ascult in tacere bataile neregulate ale inimii, sperand sa-si incheie ritualul sinistru cat ma aflu sub anestezia torturii."Te iubesc", soptesc aerului cald, rugandu-l sa-mi poarte cuvintele pana ajung la buzele demonului meu angelic.Simpla lui mentionare imi rascoleste mintea, anihiland orice stare in afara de nevoia transanta de a-l vedea.Imi simt corpul pulsand sub forta dorintei, alimentata de un parfum tulburator de cunoscut.Atmosfera vibreaza in jurul meu, inabusindu-mi simturile preocupate de mirosul ametitor.Il aud strigandu-mi numele inainte ca degetele lui sa-mi mangaie usor chipul ravasit.Ma priveste intens, cu aceiasi ochi arzand de iubire, incercand cu disperare sa imi transmita ce buzele lui nu vor inca sa imi spuna.Expresia mea ramane neschimbata desi o mare parte din mine i-a inteles sentimentele inca de la prima atingere.El ma saruta puternic si ma strange in brate, sufocandu-mi orice urma de indoiala."Cum ai putut sa crezi vreodata ca am incetat sa te iubesc?Era suficient sa iti amintesti felul in care te priveam.Promisiunile mele.Influenta ta asupra vietii mele este perpetua si zguduitoare.Niciodata nu te voi putea uita, niciodata nu te voi scoate de tot din inima mea, chiar daca m-as chinui.Te cunosc mai bine decat ma cunosc pe mine, iti stiu toate temerile, placerile, suferintele.Te stiu in cele mai bune zile ale tale, dar si in cele mai rele.Iti cunosc lacrimile la fel de bine cum iti cunosc zambetele.Pentru ca eu am fost responsabil pentru fiecare dintre ele.Sa nu crezi ca am vreun regret.Stii ca iubirea noastra e dificila.Dar va fi intotdeauna reala.Niciunul dintre noi nu poate schimba asta"... Am aruncat cutitul pentru a-l putea imbratisa mai tare, in timp ce el imi saruta parul, gatul, obrazul.Eram din nou fericita, in coltul meu personal de Rai, cu dragostea mea eterna."A ajuns la tine ce l-am rugat pe Infinit sa-ti aduca", i-am zis inainte sa imi eliberez mintea pentru a ma bucura numai de prezenta lui.El rade: "Este un baiat de treaba.Cred ca ne va darui eternitatea daca ne mai straduim putin"."Stim amandoi ca tu nu crezi in lucruri vesnice", l-am apostrofat eu."Pai te iubesc.Mai trebuie sa cred in ceva?", m-a intrebat, daruindu-mi privirea mea favorita.Mi-am apropiat usor buzele de ale lui, lasandu-mi mainile sa se joace in parul lui moale: "Nu".

P.S. Am vorbit in urma cu ceva vreme despre "O viata de rezerva" de Jodi Picoult.Pe 26 iunie a fost premiera in SUA a filmului "My sister's keeper", ecranizarea acestei carti, cu Cameron Diaz, Abigail Breslin si Sofia Vassilieva in rolurile principale.Nu ma pot declara impresionata de rezultat in primul rand datorita finalului, apoi din cauza inadecvarii totale cu intamplarile din carte si in cele din urma din cauza actorilor, care nu s-au potrivit deloc descrierilor autoarei.Singura care m-ia placut a fost Cameron Diaz, care si-a demonstrat talentul si in rolul unei mame disperate ca isi va pierde fetita, luptand pana in ultima clipa pentru viata ei.Premiera in Romania va fi pe 21 august.Daca nu ati citit cartea, merita vazut.Altfel e o pierdere de vreme.

P.S. 2 Am citit de curand "Jertfa" si "Curajul" de Holly Black .Nu voi vorbi despre ele dar le voi recomanda celor care vor sa se refugieze pentru 250 de pagini intr-o lume fantastica.

P.S. 3 Pentru eternitate:


JoJo - Forever In My Life

Picaturi de sange mi se preling pe obraji, lasand dare negre de suferinta.Imi privesc chipul bolnav, imi simt inima slabita, imi aud respiratia grea si sacadata.Ranile au disparut de pe trupul meu, dar atacul lui nu a incetat...Otrava injectata in vene mi-a distrus orice legatura cu realitatea, orice amintire placuta, orice urma de incredere.Nu mai am nimic, in afara de un razboi pierdut si un prezent abstract."Tu mi l-ai cerut", imi spune Infinitul, incercand sa concluzioneze dezastrul.E ciudat ca inca este aici, consolandu-ma, in loc sa se bucure de victorie.Ma asteptam la o replica de genul:"Ti-am zis ca o sa sfarsesti in Iad...Nu poti sa te astepti ca sentimentele tale sa fie mai puternice decat mine".Dar nu mi-a zis asa ceva.Pare mai degraba un copil frustrat decat un invingator."Ce se intampla cu tine?Ai castigat.Nu are rost sa mai cautam scuze pentru situatia asta.Eu l-am vrut si eu platesc pentru plecarea lui.Tu doar bucura-te.Pentru ca nu se va mai intoarce", i-am zis, simtind sangele navalindu-mi din ochi.Insa el ma privi pierdut, de parca nu m-ar fi inteles:"Uita-te la tine.Plangi pentru el.In continuare.Otrava nu ti-a ucis inima, ci doar ti-a lasat o durere vie, chinuitoare, stergandu-ti zilele fericite.Dar asta inseamna ca nu-l mai iubesti?Asta inseamna ca s-a schimbat ceva?", ma intreba, retoric.Ma facea sa rad:"Doar mi-a lasat o durere vie?Cat de putin!Nu mai am niciun moment pur in viata mea, nu mai simt nimic altceva decat suferinta si dragoste.Are vreo importanta ca eu il voi iubi?A plecat.S-a dus.Intelegerea era ca povestea noastra va dura la infinit.Nu sentimentele mele.Asta era de la sine inteles".El ma lua de mana, fortandu-ma sa-l privesc:"Esti om.Nimic ce tine de eternitate nu e de la sine inteles pentru voi.Crezi ca mi-as fi pierdut vremea luptandu-ma cu tine pentru fericirea ta?Ar fi fost o batalie castigata din prima, de la prima cearta, de la prima lovitura de cutit.Eu am luptat impotriva iubirii tale.Era nefiresc sa existe, inuman...Si tu stai acum in fata mea, avand aceleasi sentimente pentru el si cerandu-mi sa ma consider invingator.Nu am cum sa o fac.Esti in purgatoriu si inca mai traiesti.Cat ma vei mai uimi?"...Nu stiam nici eu.In ciuda a tot ce se intamplase, in ciuda mortii lente din interiorul meu, in ciuda torturii ce imi coplesise sufletul, eram in viata.Si il iubeam.Mai mult decat niciodata.Mai mult decat era permis.Mai mult decat putea sa-si inchipuie Infinitul.Am cazut pe gheata fierbinte, absorbindu-i caldura racoroasa.Imagini uitate imi reveneau in minte, apasandu-mi constiinta derutata...Am inchis ochii, reascultand un "Te iubesc" ireal, pastrat pe o caseta a carei banda s-a terminat de mult...Dar nu si pentru mine.

Linişte.Nicio voce în mintea mea, nicio lovitură de cuţit în inimă.Nicio încercare de a masca supliciul, niciun zâmbet calmant.Doar eu şi marea, mai singure ca niciodată.Zgomotul ei odihnitor îmi anihilează raţiunea bolnavă, ştergându-mi cu delicateţe amintirile apăsător de recente.Îi simt valurile reci şi spumoase curgându-mi prin vene, în timp ce o adiere uşoară de vânt îmi răcoreşte chipul obosit.Cuvintele îşi pierd înţelesurile, iar vechile dureri intensitatea.O tăcere moartă îmi acaparează trupul aflat sub hipnoză, închizându-mi rănile încrustate pentru eternitate pe pielea mea fragilă...Ştiu că e doar o stare temporară de relaxare, că liniştea nu e făcută pentru mine, că singurătatea nu e atât de blândă pe cum o simt acum...Ştiu că Infinitul mă aşteaptă imediat ce paşii mei se vor dezlipi de nisipul fierbinte, iar auzul meu va fi departe de sunetele catifelate ale mării.Ştiu pentru că inima mea distrusă nu poate fi amăgită de calmul exterior.Prin atriile ei picură încontinuu otravă, arzându-i ucigător de încet tăieturile necicatrizate...Îi cunosc tortura mai bine decât aş vrea, îi iubesc călăul mai mult decât este permis.Însă în acest moment mă pot elibera de suferinţa ei, mă pot pierde în zbuciumul valurilor..."Pot şi eu să mă bucur de natură împreună cu tine", îmi şopti Infinitul maliţios.Îl privesc exasperată:"De ce nu mi l-ai trimis pe el?Ştii foarte bine că nu mă pot simţi vie nicăieri fără prezenţa lui".El începe să râdă:"Dacă ai uitat suntem într-un război.N-am nicio intenţie să te ajut.Să-ţi transform viaţa în cel mai cumplit Infern?Cu cea mai mare plăcere o fac.Mai ales că tu eşti o persoană rezistentă".I-am zâmbit: "Îmi place sarcasmul tău.Din păcate pentru tine, e tot ceea ce ai".M-am ridicat să plec dar Infinitul m-a oprit, luându-mă de mână: "A fost doar o bătălie".Voiam să mă distrez pe seama neputinţei lui, să îi dau o replică la fel de acidă, să îi spun că s-a dovedit a fi mai vulnerabil decât credeam, dar nu mă puteam păcăli.Mi-am retras degetele, nereuşind să rostesc decât: "Ştiu".